Corelația între modelele meteorologice de amploare și epidemii de virus Ebola
Un studiu realizat de Universitatea din Malaga a evidențiat faptul că apariția epidemiei de virus Ebola nu este aleatorie în timp, ci este legată de anumite modele meteorologice de amploare, inclusiv oscilații care se produc în regiuni aflate la mii de mile distanță de Africa Centrală, unde se confruntă cu o epidemie a acestei boli fatale.
Echipa științifică, care include și Institutul Spaniol de Oceanografie, Universitatea Metropolitană din Manchester și Centrul pentru Cercetări Internaționale în Silvicultură, denumește aceste legături „teleconexiuni” și susține că analiza acestora poate fi o „indicație” pentru a prezice unde și când riscul de Ebola crește.
Conform celui mai recent raport al Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) din Republica Democrată Congo, bazat pe date colectate până pe 26 septembrie, au fost înregistrate peste 8.000 de infecții confirmate în ultima epidemie, care a început în luna mai, inclusiv 3.901 decese, cu o rată de fatalitate de aproape 50%. Aceste descoperiri, obținute în urma colectării de date despre 49 de epidemii din Africa între 1976 și 2025 și compararea lor cu 26 de indici de oscilație climatică, ar putea fi utilizate ca un mijloc de supraveghere epidemiologică, capabil să detecteze semnale de avertizare timpurie pentru a identifica perioadele și regiunile în care condițiile meteorologice ar putea fi mai favorabile apariției de noi focare.
Cercetătorii au folosit aceste date până în 2018 pentru a construi modelele și au dedicat anii 2019-2025 pentru a verifica dacă ar putea prezice noi epidemii. Au identificat patru indici de oscilație climatică care erau în mod special asociați cu distribuția epidemiei: Indexul Temperaturilor de suprafață a Mării Caraibelor (CAR) – care nu mai este disponibil din februarie 2020 -, Indexul Modului Dipol (IMD), Oscilația Quasi-Bienală (QBO) și Oscilația Decadală din Pacific (PDO), ultimul fiind cel mai frecvent indicator sau „semnal” și, prin urmare, cel mai important factor macroclimatic al modelului.
„Interpretarea noastră propusă este că aceste oscilații mari modifică modelele meteorologice, de exemplu, precipitațiile pe continentul african, iar acestea pot altera condițiile ecologice care favorizează apariția epidemiei”, a declarat unul dintre autorii lucrării.
În acest sens, profesorul de Biogeografie și Macroecologie de la Universitatea din Malaga clarifică că acest lucru nu înseamnă că acești indicatori climatici îndepărtați cauzează direct Ebola, ci pot servi ca o „indicație” timpurie a condițiilor de mediu mai strâns legate de fenomenul biologic. „Sistemele de avertizare timpurie sunt esențiale pentru combaterea bolilor infecțioase. Pentru a realiza acest lucru, nu este suficient să detectăm cazurile bolii devreme; trebuie să le anticipăm prin monitorizarea factorilor de risc, iar instrumentul nostru predictiv ar putea fi esențial pentru acest efort”, adaugă profesorul.
Cercetătorii estimează că „fereastra utilă” a acestor oscilații climatice mari ar fi de șase până la douăsprezece luni înainte de un eveniment potențial, astfel încât capacitatea lor predictivă este încă limitată și ar fi necesare cercetări suplimentare înainte de a putea fi considerate un sistem predictiv autonom. Cu toate acestea, studiul reprezintă un prim pas ca instrument de supraveghere care ar putea ajuta la activarea măsurilor de pregătire atunci când condițiile climatice indică un risc crescut, identificând perioadele și locațiile care necesită o monitorizare epidemiologică mai atentă.
Echipa științifică de la Universitatea din Malaga, care include cercetători de la Facultatea de Științe, a studiat timp de mai bine de un deceniu distribuția virusului Ebola în Africa, căutând să înțeleagă mai bine mecanismele de transmitere ale acestei boli, precum și analiza apariției de noi epidemii. Ebola este o zoonoză, adică o boală transmisă de la animale la oameni. Atunci când a avut loc epidemia din 2014, acești cercetători de la Universitatea din Malaga studiau deja biogeografia faunei sălbatice din Africa Centrală, precum și interacțiunea umană cu fauna sălbatică prin vânătoare. „Deoarece această faună sălbatică face parte din ciclul zoonotic al Ebola, am decis să aplicăm ceea ce am învățat la studiul acestei boli și am descoperit că aveam mult de oferit”, explică cercetătorii.
Această ultimă cercetare oferă o nouă perspectivă asupra modului în care epidemia de boli infecțioase nu depinde de un singur factor: interacțiunea dintre climă, ecosisteme, distribuția speciilor și condițiile locale poate genera „feronțe temporale” în care un focar este mai probabil să apară. „Identificarea acestor feronțe în avans ar putea oferi sistemelor de sănătate publică timp suplimentar pentru a se pregăti. Obiectivul nostru este de a construi un ‘observator’ capabil să genereze prognoze actualizate de risc pe baza faunei sălbatice, despăduririi, macroclimei și condițiilor meteorologice locale”, conchid cercetătorii.
