Studiul analizează strategii pentru gestionarea agitației cerebrale postaccident
Agitația reprezintă o complicație frecventă a leziunilor traumatice ale creierului, dar nu există abordări standardizate pentru gestionarea acesteia.
O echipă de cercetare din Marea Britanie a realizat recent o revizuire a literaturii, examinând 13 studii despre managementul agitației publicate în ultimul deceniu, identificând strategii farmacologice și non-farmacologice promițătoare. Rezultatele subliniază necesitatea unor măsuri mai precise și a unor studii clinice mai ample pentru a ghida o îngrijire mai sigură, bazată pe dovezi.
Leziunea traumatică a creierului (TBI) apare atunci când o forță externă dăunează creierului, cum ar fi în cazul unei căderi sau al unui accident rutier. Aceasta este o cauză majoră de deces și dizabilitate la nivel mondial, cu peste 214.000 de internări raportate în 2020 în Statele Unite. Pentru mulți pacienți cu TBI moderat spre sever, recuperarea poate fi complicată de agitație, o stare care include neliniște, comportament impulsiv, iritabilitate și agresivitate, afectând până la 41% dintre pacienții din îngrijire acută și până la 70% în unitățile de reabilitare.
Pacienții agitați au un risc mai mare de căderi sau de alte leziuni, iar comportamentul lor încetinește adesea recuperarea și impune o povară mai mare asupra personalului medical. Deși prevalența agitației după TBI este ridicată, nu există încă o abordare standardizată pentru managementul acesteia. Clinicienii folosesc adesea o combinație de metode non-farmacologice, inclusiv îmbunătățirea mediului pacientului, sprijinul pentru somn și implicarea membrilor familiei în îngrijire.
Unele medicamente au arătat, de asemenea, potențial în reducerea agitației la pacienții cu TBI. Deși mai multe studii pe acest subiect sunt disponibile, ele implică adesea un număr mic de pacienți, definesc agitația în moduri diferite și oferă dovezi limitate despre cele mai eficiente tratamente pentru diferite persoane. Aceasta lasă clinicienii fără linii directoare clare pentru a-și informa deciziile.
În acest context, o echipă de cercetare condusă de Dr. Irrum Aneela de la Spitalul de Medicină de Reabilitare Astley Ainslie din Marea Britanie a realizat o revizuire a abordărilor pentru gestionarea agitației după TBI. Publicată online în Volumul 12 al Chinese Neurosurgical Journal pe 11 august 2026, studiul a evaluat cercetările privind abordările bazate pe medicamente și cele non-medicale publicate în ultimul deceniu.
În revizuirile de tip scoping, cercetătorii analizează literatura existentă pe o temă pentru a evalua dovezile disponibile și a identifica lacunele importante în cercetare. În acest caz, echipa condusă de Dr. Aneela a căutat în bazele de date PubMed, Embase și Cochrane, identificând 65 de înregistrări publicate între ianuarie 2015 și martie 2026. După screeningul rezultatelor pentru relevanță, au selectat 13 lucrări pentru o analiză detaliată.
Conform rezultatelor unui sondaj online, clinicienii au raportat că reducerea zgomotului și plasarea pacienților în camere single au fost printre cele mai frecvent utilizate abordări non-farmacologice. Alte studii au subliniat importanța ajutării pacienților să înțeleagă împrejurimile lor, menținerea unui suport comportamental constant și minimizarea factorilor declanșatori din mediu. Rudele au raportat că măsuri de confort, cum ar fi ținerea de mână a pacientului și crearea unui mediu familiar, au fost de ajutor.
De asemenea, relația dintre familiile pacienților și personalul medical a fost considerată importantă. „Familiile au considerat că a fi informate despre recuperarea pe termen scurt și lung a pacientului este esențial”, afirmă Dr. Aneela. „În plus, informarea familiilor despre planul de îngrijire și nevoile curente ale pacientului poate să le ofere puterea de a susține recuperarea persoanei dragi și de a rămâne implicate în proces, ceea ce s-a dovedit a fi benefic.”
Deși revizuirea a identificat mai multe medicamente care ar putea ajuta la gestionarea agitației, dovezile rămân limitate. Un studiu controlat randomizat a sugerat beneficii potențiale ale medicamentului antipsihotic olanzapină în timpul amneziei post-traumatice, dar acest studiu a inclus doar 11 participanți. Acidul valproic a fost, de asemenea, asociat cu îmbunătățiri într-o mică serie de cazuri care au implicat trei pacienți de sex masculin, iar un alt raport a descris beneficiile dextrometorfanului combinat cu chinidina. Deși concluziile generale sunt promițătoare, este necesară o cercetare suplimentară pentru a înțelege pe deplin eficiența și siguranța acestor medicamente.
Cercetătorii au subliniat că, ideal, deciziile de tratament ar trebui să fie adaptate fiecărui individ, mai degrabă decât aplicate uniform. „Clinicienii și profesioniștii din domeniul sănătății au raportat că tratamentul holistic al pacientului, ținând cont de istoricul său medical, social și psihiatric, a fost benefic”, remarcă Dr. Aneela. Această abordare poate ajuta clinicienii să ia în considerare condițiile de sănătate subiacente, diagnosticele psihiatrice anterioare și alți factori care ar putea influența agitația sau răspunsurile la tratament.
O limitare majoră a revizuirii a fost lipsa unor dovezi clinice solide, deoarece cea mai mare parte a literaturii incluse a fost formată din studii observaționale, sondaje și revizuiri anterioare. Echipa notează că, în viitor, stabilirea unor măsuri consistente ale agitației și utilizarea acestora în studii clinice mari ar trebui să fie o prioritate în domeniu. Astfel de eforturi ar putea ajuta la transformarea practicii actuale într-o îngrijire bazată pe dovezi care să sprijine pacienții, familiile și personalul medical deopotrivă.
