Testosteronul scăzut agravează efectele nocive ale zahărului asupra ficatului
Testosteronul scăzut poate contribui la diverse probleme de sănătate, iar o dietă nesănătoasă poate amplifica unele dintre aceste riscuri. O preocupare majoră este boala hepatică steatoză asociată cu disfuncția metabolică (MASLD), o afecțiune care afectează aproximativ 40% dintre bărbații adulți din întreaga lume și a devenit o problemă semnificativă de sănătate globală.
Ficatul gras, prima etapă a MASLD, apare atunci când excesul de grăsime se acumulează în ficat. Mai mulți factori sunt asociați cu această afecțiune, inclusiv obezitatea, diabetul de tip 2, nivelurile scăzute de testosteron și consumul excesiv de fructoză din băuturi zaharoase și alimente procesate. Totuși, oamenii de știință nu au înțeles pe deplin cum interacționează acești factori sau dacă efectele combinate sunt mai dăunătoare decât fiecare factor în parte.
O echipă de cercetare de la Graduate School of Agriculture, condusă de Hiroki Takahashi și profesorul asociat Naoki Harada, a examinat modul în care nivelurile reduse de testosteron și consumul ridicat de fructoză influențează sănătatea ficatului.
Cercetătorii au utilizat șoareci masculi de opt săptămâni, împărțiți în șase grupuri experimentale. Unele dintre ele au fost supuse castrării pentru a reduce nivelurile de testosteron, în timp ce altele au primit o operație simulată. Grupurile au inclus Sham/Control, Sham/Fructoză, Sham/Fructoză + Antibiotice, Castrare/Control, Castrare/Fructoză și Castrare/Fructoză + Antibiotice.
Pentru a determina cum aceste condiții au afectat animalele, echipa a analizat celulele și țesuturile hepatice, plasma sanguină, acizii organici din cecum și probele de bacterii intestinale.
Rezultatele au arătat că șoarecii cu niveluri reduse de testosteron au dezvoltat ficat mai greu atunci când au consumat fructoză. Totuși, această creștere a greutății ficatului a fost mai mică la șoarecii care au primit și antibiotice.
Când au fost examinate separat, testosteronul scăzut și consumul de fructoză au produs doar modificări modeste ale nivelurilor de trigliceride hepatice. Totuși, combinate, cei doi factori au avut un efect mult mai puternic, crescând semnificativ acumularea de grăsime și agravând ficatul gras.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, modificări în compoziția bacteriilor intestinale, activitatea genelor hepatice alterate și niveluri crescute de piruvat în cecum la șoarecii expuși atât testosteronului scăzut, cât și fructozei.
Această descoperire sugerează că microbiomul intestinal ar putea juca un rol important în explicarea motivului pentru care combinația este deosebit de dăunătoare.
Experimente suplimentare au ajutat cercetătorii să identifice o posibilă explicație biologică pentru creșterea grăsimii hepatice. „Examinând acest mecanism, am descoperit că modificările din microbiota intestinală au dus la creșterea nivelurilor de piruvat în intestine. În plus, experimentele folosind hepatocite primare derivate din șoareci au arătat că piruvatul acționează sinergic cu fructoza pentru a promova acumularea de lipide neutre în hepatocite”, a explicat Takahashi.
Cu alte cuvinte, modificările din bacteriile intestinale par să crească piruvatul intestinal, un compus implicat în metabolismul energetic. Experimentele de laborator cu celule hepatice izolate din șoareci au arătat că piruvatul și fructoza au acționat împreună pentru a crește stocarea de grăsimi în aceste celule.
Această descoperire sugerează că interacțiunile dintre nivelurile de testosteron, fructoza dietetică și bacteriile intestinale ar putea ajuta la explicarea modului în care ficatul gras se dezvoltă și se agravează.
Înțelegerea acestei relații ar putea ajuta cercetătorii să identifice noi abordări pentru prevenirea sau tratarea bolii ficatului gras. În special, țintirea proceselor prin care piruvatul contribuie la acumularea de grăsime ar putea oferi posibilități promițătoare. „Pe viitor, sperăm să clarificăm mecanismul prin care piruvatul promovează acumularea de trigliceride pentru a deschide calea dezvoltării de medicamente terapeutice și stabilirea de metode preventive prin intervenții dietetice”, a adăugat profesorul Harada.
Deși constatările provin din experimente pe șoareci și celule hepatice izolate din șoareci, ele oferă noi perspective asupra modului în care schimbările hormonale și dieta pot interacționa pentru a influența sănătatea ficatului.
