Australia renunță la etichetarea zahărului. Impactul asupra alimentației bebelușilor
Produsele bogate în zahăr pentru bebeluși și snacks-urile pentru copii mici umplu rafturile supermarketurilor, iar cercetătorii atrag atenția că abandonarea reformei etichetării din Australia lasă întrebări importante fără răspuns cu privire la modul în care părinții pot identifica zaharurile din alimentele comercializate pentru copiii mici.
Decizia Australiei de a abandona etichetarea obligatorie a zaharurilor adăugate ar putea lăsa părinții în dificultate în identificarea zaharurilor din produsele destinate bebelușilor și copiilor mici, conform unui articol recent publicat în Maternal & Child Nutrition. Articolul analizează implicațiile deciziei Australiei de a nu impune etichetarea „zahărului adăugat” pe Panoul de Informații Nutriționale (NIP), în special pentru produsele vizate la sugari și copii mici.
Importanța nutriției timpurii este recunoscută pe scară largă, primele 1000 de zile, de la concepție până la a doua aniversare a copilului, fiind considerate o perioadă critică pentru creștere, dezvoltare și stabilirea preferințelor și comportamentelor alimentare care pot persista pe parcursul vieții. În această fereastră, se înregistrează o creștere și o dezvoltare rapidă, ceea ce face nutriția esențială pentru susținerea dezvoltării cognitive, fizice și metabolice.
Ghidurile naționale și internaționale de alimentație subliniază constant copilăria timpurie ca o oportunitate cheie pentru politici preventive de nutriție, intervențiile timpurii având potențialul de a influența preferințele și comportamentele alimentare care ar putea persista pe parcursul vieții. Recunoscând semnificația acestei perioade, strategiile de sănătate publică prioritizează din ce în ce mai mult promovarea obiceiurilor alimentare sănătoase și prevenirea malnutriției din cele mai timpurii etape ale vieții.
Recent, peisajul reglementărilor alimentare din Australia a suferit schimbări semnificative, cu abandonarea Propunerii P1058, Etichetarea Nutrițională privind Zahărul Adăugat. Food Standards Australia New Zealand (FSANZ) a inițiat Propunerea P1058 în 2022, ca urmare a unei solicitări ministeriale de a lua în considerare includerea informațiilor despre zaharurile adăugate pe etichetele nutriționale. O revizuire anterioară FSANZ din 2021 identificase provocările de implementare, dar nu găsise bariere tehnice majore în introducerea unor astfel de informații.
Propunerea P1058 a fost dezvoltată ca răspuns la îngrijorările de sănătate publică și la corpul tot mai mare de dovezi care leagă consumul de zahăr adăugat de rezultate adverse asupra sănătății, în special la copii. Totuși, după consultări, revizuiri ale dovezilor și considerații ministeriale, FSANZ a anunțat în martie 2026 că a abandonat Propunerea P1058.
Decizia politică a fost luată în urma mai multor provocări cheie: dificultățile practice de introducere a etichetelor, dovezile limitate că modificările etichetării NIP îmbunătățesc semnificativ alegerile alimentare în rândul populației generale și îngrijorările legate de confuzia consumatorilor sau de o povară crescută asupra industriei și reglementatorilor. FSANZ a concluzionat că declarațiile obligatorii privind zaharurile adăugate în alimentele ambalate ar oferi beneficii limitate pentru sănătatea publică, ar putea reduce încrederea consumatorilor în etichetare și ar impune costuri substanțiale industriei și guvernului.
Deși P1058 viza îmbunătățirea transparenței și promovarea alegerilor mai sănătoase, FSANZ a stabilit că dovezile disponibile și considerațiile politice nu justificau declarațiile obligatorii privind zaharurile adăugate în întreaga ofertă alimentară. Deși povara de implementare este o preocupare validă, experiența recentă din Australia cu etichetarea țării de origine sugerează că reformele de etichetare standardizate pe scară largă sunt posibile cu o legislație clară și un sprijin guvernamental puternic.
Cu toate acestea, efectele modificărilor NIP asupra achizițiilor consumatorilor, consumului alimentar și rezultatelor de sănătate pe termen lung rămân incerte. Dovezile sunt în prezent limitate, iar perioadele de tranziție pot întârzia impacturile semnificative. Autorii avertizează că dovezile limitate ale beneficiilor măsurabile nu ar trebui interpretate neapărat ca dovezi că reformele de etichetare sunt ineficiente, în special când efectele potențiale asupra preferințelor alimentare timpurii și sănătății pe termen lung pot dura ani de zile pentru a se manifesta.
Asemenea efecte pot fi dificile de capturat în evaluările convenționale ale politicilor, deoarece schimbările în preferințele de gust și comportamentele alimentare pot evolua treptat și pot să nu producă rezultate de sănătate măsurabile imediat. În plus, autorii subliniază lacunele semnificative în datele naționale despre alimentația din perioada infantilă, menționând că Australia a măsurat ultima dată consumul alimentar al sugarilor în 2010, iar Noua Zeelandă în 2002. Aceasta limitează înțelegerea consumului actual de zaharuri libere în rândul copiilor mici și complică evaluările potențialelor efecte ale modificărilor reglementărilor.
Autorii observă că foaia de parcurs FSANZ pentru 2030 identifică alimentele comerciale pentru sugari și copii mici ca o zonă prioritară pentru promovarea dezvoltării sănătoase și reducerea riscurilor de boli cronice. Acest lucru este deosebit de relevant având în vedere piața în expansiune pentru snacks-uri pe bază de fructe, alimente pentru copii și produse dulci. Unele pungi de piure și produse similare vândute în Australia conțin zaharuri adăugate, adesea fără o etichetare clară. Altele conțin concentrate de suc de fructe sau piureuri care contribuie la conținutul lor total de zahăr. Aceste produse sunt comercializate ca fiind convenabile și potrivite pentru copii mici, dar marketingul poate influența percepțiile părinților despre sănătate, indiferent de valoarea nutrițională reală.
Pannoul de nutriție actual declară zaharurile totale fără a separa zaharurile care apar în mod natural de cele adăugate prin ingrediente precum siropurile, concentratele de suc de fructe și piureurile. Este important de menționat că zaharurile adăugate, zaharurile libere și zaharurile totale nu sunt categorii interschimbabile, iar clasificarea ingredientelor derivate din fructe depinde de definiția utilizată. De exemplu, un produs făcut cu fructe întregi poate conține zaharuri care apar în mod natural, în timp ce unul făcut cu concentrat de suc de fructe poate conține zaharuri libere, chiar dacă zahărul de masă nu este listat ca ingredient. Acest lucru complică evaluarea implicațiilor pe termen lung asupra sănătății, în special pentru sugari și copii mici. Aproape 9 din 10 alimente comerciale din Australia pentru acest grup de vârstă conțin zaharuri adăugate sau libere, conform unei definiții largi, un model observat și internațional.
Multe dintre aceste produse, inclusiv snacks-uri pe bază de fructe și iaurturi pentru copii, pot fi bogate în zahăr și sărace din punct de vedere nutrițional, dar par sănătoase datorită afirmațiilor de marketing precum „natural”, „organic” sau „fără zahăr adăugat”.
Într-o analiză australiană a 276
