Biasul pulsoximetrelor subevaluează severitatea apneei în somn la pacienții afroamericani
Studiile de somn folosesc adesea pulsoximetre pentru a determina severitatea apneei în somn. Un nou studiu realizat de cercetători de la Mass General Brigham sugerează că pulsoximetrele ar putea subestima evenimentele respiratorii la pacienții afroamericani, ceea ce ar putea conduce la clasificări inexacte ale severității.
Cercetătorii au constatat că proporția evenimentelor respiratorii definite prin fluxul de aer care îndeplinesc un criteriu standard de desaturare a oxigenului a fost cu aproximativ 20% mai mică în rândul participanților afroamericani comparativ cu cei albi. Rezultatele au fost publicate în American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine.
Studiile de somn utilizează adesea scăderile nivelului de oxigen din sânge, măsurate prin pulsoximetrie, pentru a determina ce perturbări respiratorii sunt relevante pentru severitatea apneei în somn. Descoperirile noastre ridică semne de întrebare cu privire la acuratețea scorării apneei în somn bazată pe pulsoximetrie pentru unii indivizi afroamericani, având potențiale implicații asupra diagnosticului și clasificării severității.
Un studiu anterior a demonstrat că pulsoximetrele pot avea un bias în citirile lor, bazat pe pigmentația pielii individului. Pulsoximetrele funcționează prin emiterea de lumină printr-o parte a corpului și măsurarea absorbției luminii. Melanina și alți pigmenți din pielea mai închisă pot absorbi o parte din lumina emisă, afectând astfel acuratețea citirii.
Biasurile rasiale în pulsoximetrie au fost recent documentate în alte contexte clinice, inclusiv la pacienții cu infecție Covid-19, dar până acum nu era clar în ce măsură acest bias ar putea influența diagnosticul sau scorarea apneei obstructive în somn. Pentru a închide această lacună, studiul a analizat date din două cohorte independente, Studiul Multi-Etnic de Ateroscleroză (MESA) și Studiul de Sănătate al Somnului (SHHS). Cercetătorii au comparat scorurile de severitate după desaturarea oxigenului monitorizată prin pulsoximetrie cu două măsuri care nu depind de saturația de oxigen: fluxul de aer și răspunsul ritmului cardiac.
Proporția evenimentelor definite prin fluxul de aer care îndeplinesc criteriul de desaturare a oxigenului de 4% a fost cu 21% mai mică în grupul afroamerican comparativ cu cel alb în MESA și cu 20% mai mică în SHHS. Scorarea bazată pe ritmul cardiac nu a arătat nicio diferență rasială comparabilă, sugerând că diferența ar putea fi legată de procesul de scorare bazat pe oxigen, mai degrabă decât de un număr mai mic de perturbări respiratorii în sine. Măsura severității bazată pe ritmul cardiac a fost, de asemenea, asociată cu evenimente cardiovasculare sau decesul în rândul participanților afroamericani din ambele cohorte, în timp ce măsurile de severitate bazate pe oxigen nu au fost semnificativ asociate cu aceste rezultate.
„Nu sugerăm praguri de diagnostic diferite în funcție de rasă; mai degrabă, considerăm că măsurătorile de bază trebuie să fie precise și fiabile pentru toți pacienții”, a declarat Azarbarzin.
