Un studiu din Kazahstan evidențiază factorii care influențează satisfacția și retenția asistentelor medicale
Un studiu recent analizează ce determină satisfacția profesională și intenția de retenție a asistentelor medicale care activează în centre clinice publice din Kazahstan.
Prin intermediul unui sondaj transversal aplicat pe un eșantion de 359 de asistente, cercetătorii au descoperit că, în general, asistentele erau satisfăcute de locul lor de muncă, însă intenția de a rămâne era doar moderată. Rezultatele subliniază importanța mentoratului, recunoașterii, dezvoltării rolului profesional și a unor medii de lucru sprijinitoare ca factori esențiali pentru consolidarea forței de muncă în domeniul sanitar, în contextul reformelor din sistemul de sănătate din Kazahstan.
Studiul a utilizat chestionarul Casey-Fink Nurse Retention Survey și Practice Environment Scale of the Nursing Work Index pentru a evalua 359 de asistente din două centre clinice publice din Kazahstan.
Asistentele au raportat un scor moderat pozitiv pentru satisfacția profesională, de 3,89/5, în timp ce intenția de retenție a avut o medie de 3,12/4, ceea ce sugerează că multe asistente erau mulțumite, dar nu se simțeau complet sigure în angajamentul lor pe termen lung.
Recunoașterea și recompensele, precum și mentoratul, au fost corelate puternic cu satisfacția profesională, având o corelație deosebit de puternică între ele (r = 0,84).
În analiza de regresie, mentoratul, rolul profesional al asistentelor și participarea acestora în activitățile spitalului s-au dovedit a fi predictori pozitivi semnificativi pentru satisfacția profesională.
Programarea și flexibilitatea au arătat o asociere negativă semnificativă cu satisfacția profesională, indicând că programările rigide pot afecta bunăstarea asistentelor.
Modelul general explică o parte substanțială din variația satisfacției profesionale (R² = 0,416), subliniind importanța factorilor de mediu și organizaționali.
Criza de personal medical este o preocupare globală, iar Kazahstan se confruntă cu aceste presiuni în timp ce sistemul său de sănătate continuă să evolueze. Acest studiu oferă dovezi empirice rare din Asia Centrală care arată că stabilitatea forței de muncă depinde nu doar de nivelurile de personal, ci și de modul în care asistentele se simt sprijinite, recunoscute, mentorate și incluse în procesul decizional. Rezultatele oferă orientări practice pentru spitale și factorii de decizie care doresc să îmbunătățească retenția, să întărească condițiile de muncă și să mențină calitatea îngrijirii pacienților.
