Comportamentele negative ale părinților legate de tulburarea de jocuri la copiii cu ADHD
Un nou studiu realizat de Spitalul de Copii din Philadelphia analizează relația dintre factorii parentali și tulburarea de jocuri la copiii mici cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).
Rezultatele acestui studiu vor fi prezentate în cadrul întâlnirii Societăților Academice Pediatrice (PAS) 2026, care va avea loc între 24 și 27 aprilie în Boston.
Peste 80% dintre copiii americani joacă jocuri video, iar dovezile sugerează că o proporție semnificativă se angajează în jocuri problematice. De asemenea, copiii cu ADHD sunt expuși riscului de a utiliza jocurile video într-un mod problematic. Studiul a identificat ca factori de risc pentru jocul problematic comportamentele negative ale părinților, sexul masculin și vârsta mai mare. Comportamentele negative ale părinților sunt modificabile prin programe de formare parentală. Relația dintre jocuri și parenting poate fi de asemenea bidirecțională, cu jocul problematic contribuind la comportamentele negative ale părinților.
„Am descoperit că comportamentele negative ale părinților (cum ar fi certurile, pedeapsa și pierderea controlului) sunt semnificativ asociate cu copiii care îndeplinesc criteriile pentru dependența de jocuri”, a declarat Emily Wassmer, medic la Spitalul de Copii din Philadelphia și autorul principal al studiului.
Nu putem determina o asociere cauzală din aceste date, dar este probabil ca relația să fie bidirecțională, deoarece comportamentele parentale mediează comportamentele copiilor. Comportamentele parentale pot fi modificate prin programe de formare bazate pe dovezi, astfel că aceste programe ar putea fi benefice pentru părinții copiilor care au ajuns la niveluri problematice de joc. Aceste descoperiri fac parte dintr-un studiu mai amplu care evaluează factorii de risc pentru dependența de jocuri video la copiii mici (între 5 și 12 ani) cu ADHD, o populație expusă riscului de dependență din cauza diagnosticului de ADHD, deși subreprezentată în cercetările privind dependența de jocuri care se concentrează pe adolescenți.
Recunoscând impactul jocurilor video asupra sănătății mintale, criteriile pentru Tulburarea de Jocuri pe Internet (IGD) au fost propuse în DSM-5. Aceste criterii au fost rareori aplicate populațiilor clinice. Există cercetări limitate asupra utilizării jocurilor video la copiii cu ADHD, un grup vulnerabil la dezvoltarea comportamentelor adictive. Cercetările existente s-au concentrat pe factorii individuali legați de jocul problematic, iar accentul pe factorii parentali a fost minim, aceștia putând fi utili în identificarea țintelor pentru intervenții comportamentale.
