Modelul radiomic îmbunătățește estimarea înălțimii la fete după menarhă
Menarha marchează un moment crucial în dezvoltarea feminină și, de obicei, semnalează că rămâne doar o creștere limitată în înălțime.
Cu toate acestea, creșterea ulterioară variază considerabil de la o fată la alta, ceea ce face dificilă luarea deciziilor clinice. Metodele convenționale, precum abordările Greulich-Pyle și Bayley-Pinneau, se bazează în mare măsură pe vârsta osului la nivelul încheieturii mâinii, deși înălțimea finală este strâns legată de creșterea membrelor inferioare.
Genunchiul, în special femurul distal și tibia proximală, ar putea reflecta mai bine creșterea în desfășurare, deoarece aceste regiuni se unesc mai târziu decât încheietura mâinii. Citirile manuale introduc, de asemenea, variații între observatori. Din aceste motive, este necesară o cercetare amănunțită asupra unor metode mai obiective și precise pentru prezicerea înălțimii finale după menarhă.
Cercetătorii de la Shanghai Children’s Medical Center, Shanghai Jiao Tong University School of Medicine, au publicat un studiu în World Journal of Pediatrics pe 13 decembrie 2025. Aceștia au analizat 173 de fete chineze văzute în termen de trei luni de la menarhă și au dezvoltat un model de predicție care combină înălțimea la menarhă, înălțimea tatălui, vârsta osului conform Greulich-Pyle și un scor radiomic derivat din imaginile genunchiului stâng.
Scopul lor a fost de a îmbunătăți predicția înălțimii finale într-o etapă în care deciziile privind posibile intervenții sunt deosebit de urgente. Pentru a construi modelul, cercetătorii au extras caracteristici radiomice din radiografii digitale ale genunchiului stâng, concentrându-se pe femurul distal și tibia proximală. Aceste caracteristici au captat modele de imagine legate de formă, luminozitate și textură, care nu sunt vizibile în citirile clinice de rutină.
După screeningul caracteristicilor și analiza de regresie, scorul femurului distal a reieșit ca un marker de imagistică util, în timp ce scorul tibial nu a corelat semnificativ cu înălțimea finală. În această cohortă, fetele au câștigat în medie 8,94 cm după menarhă. Ecuația cu cele mai bune performanțe a explicat aproximativ 73% din variația înălțimii finale și a depășit metodele tradiționale în cinci validări încrucișate.
Erorile de predicție au fost mai mici, cu o eroare medie pătratică de aproximativ 2,01 cm și o bună concordanță Bland-Altman, în timp ce metodele mai vechi au dus la reziduuri mai mari și o bias sistematică mai pronunțată. „Acest studiu indică o modalitate mai practică de a citi potențialul de creștere la menarhă: nu prin încrederea într-un singur atlas familiar, ci prin combinarea judecății clinice cu semnalele imagistice ascunse din genunchi.”
Femurul distal pare să păstreze informații despre maturare pe care evaluările standard le pot rata, făcând predicția înălțimii finale mai stabilă, mai obiectivă și potențial mai utilă atunci când familiile și clinicienii trebuie să decidă rapid dacă intervenția este încă justificată.
Aceste constatări ar putea ajuta endocrinologia pediatrică să se îndrepte către instrumente de predicție mai personalizate pentru fetele care intră în faza finală de creștere. Deoarece radiografia digitală a genunchiului este mult mai practică decât imagistica prin rezonanță magnetică în îngrijirea ambulatorie, modelul ar putea fi mai ușor de integrat în clinici de rutină. De asemenea, ar putea reduce subiectivitatea în interpretarea vârstei osoase, mai ales când cititorii experți sunt limitați.
Autorii subliniază că studiul s-a bazat pe o cohortă chineză dintr-un singur centru și necesită o validare externă mai extinsă. Cu toate acestea, lucrarea sugerează că radiomica ar putea transforma radiografiile obișnuite în instrumente decizionale mai bogate pentru evaluarea creșterii și îngrijirea adolescenților.
