Un studiu redefinește ADHD ca o tulburare a reglării energiei
Numărul persoanelor diagnosticate cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) în Europa a crescut constant, nu doar în rândul copiilor, ci și în rândul adulților și femeilor.
Cu toate acestea, motivele pentru care indivizii cu simptome de ADHD experimentează scăderi bruște în performanța cognitivă rămân neclare. Un studiu recent propune un model care oferă noi explicații neurobiologice. ADHD ar putea fi mai puțin despre un deficit de atenție și mai mult despre o „contingență metabolică” ce asigură suficientă energie neurală. Neurobiologul Mohammad Dawood Rahimi de la Freie Universität Berlin a prezentat modelul său de tulburare de hiperactivitate din deficit energetic (EDHD) în revista Neuroscience & Biobehavioral Reviews. Această abordare analizează cum tulburarea provine dintr-o aprovizionare instabilă cu energie pentru creier.
Modelul EDHD aduce în prim-plan fluctuațiile în aprovizionarea neuro-energetică. Conform acestui model, persoanele cu ADHD nu lipsesc fundamental de „mecanismele” necesare pentru atenție; mai degrabă, energia necesară pentru alimentarea rețelelor cognitive cu cerințe mari este instabilă. Această dinamică explică de ce cei cu ADHD pot îndeplini sarcini complexe cu o intensă „hiperconcentrare”, în timp ce sarcinile banale devin copleșitor de obositoare. „Modelul oferă o nouă perspectivă asupra unei tulburări studiate de decenii”, afirmă Mohammad Dawood Rahimi de la Divizia de Neuroștiințe Cognitive a Freie Universität Berlin. Prin considerarea funcțiilor executive ca resurse „costisitoare din punct de vedere energetic”, modelul explică de ce performanța fluctuează atât de drastic în funcție de starea metabolică actuală a creierului.
Un aspect definitoriu al ADHD este variabilitatea extremă a performanței. Multe persoane cu ADHD raportează că intră în stări de activitate concentrată puternică pentru ore, atunci când sunt angajate în sarcini stimulante, dar se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea instrucțiunilor monotone, chiar și simple. Modelul EDHD explică acest lucru prin prisma reglementării energiei: sarcinile stimulante optimizează temporar alocarea energiei creierului. În schimb, sarcinile banale epuizează rezervele limitate fără a oferi „feedback-ul de excitație” necesar pentru a menține aprovizionarea metabolică. Capacitatea de performanță este, așadar, contingentă de contextul energetic al sarcinii.
Rahimi susține că funcția mitocondrială și metabolismul asociat joacă roluri centrale. Zonele cu cerințe mari, responsabile pentru planificare și autoreglementare, nu primesc energia susținută necesară pentru a funcționa. Rahimi menționează: „EDHD este un cadru teoretic, nu un instrument diagnostic clinic. Obiectivul este de a sintetiza descoperirile din neuroștiințe, biologia mitocondrială și modelarea computerizată într-un cadru sistemic care explică aceste fenomene neuro-energetice.”
Menținerea atenției depinde în mare măsură de „recuperarea metabolică”. Somnul, pauzele strategice și ciclurile biologice determină câtă energie cognitivă este disponibilă. Fără aceste faze de regenerare, chiar și sarcinile simple devin copleșitoare. Aceasta reformulează neliniștea și impulsivitatea ca „strategii compensatorii” pentru a stimula excitația și a stabiliza nivelurile de energie. În acest sens, ADHD se îndepărtează de întrebările legate de disciplină și se centrează pe gestionarea resurselor biologice. Studiul subliniază importanța somnului, nutriției și sănătății metabolice în viitoarele strategii de tratament holistic.
