Analiza detaliată confirmă siguranța vaccinurilor cu adjuvanți din aluminiu
O analiză recentă publicată de The BMJ arată că dovezile actuale nu susțin asocieri directe (cauzale) între vaccinurile cu adjuvanți din aluminiu și efecte grave sau pe termen lung asupra sănătății, inclusiv autism, diabet și astm.
Vaccinurile împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei, HPV și meningitei utilizează cantități mici de săruri de aluminiu (adjuvanți) pentru a le spori eficiența și durabilitatea. Cu toate acestea, în ciuda unui istoric de siguranță de câteva decenii, întrebările legate de efectele pe termen lung continuă să apară atât în cercetarea științifică, cât și în rândul publicului.
Pentru a aborda această problemă, cercetătorii au căutat în baze de date științifice pentru a identifica studii controlate randomizate și observaționale publicate până pe 27 noiembrie 2025, care au evaluat rezultatele asupra sănătății după expunerea la adjuvanți din aluminiu incluși în vaccinuri.
Au fost identificate 59 de studii eligibile care au investigat o gamă variată de rezultate, inclusiv autism, astm, dureri de cap, dureri musculare (mialgie) și reacții cutanate (noduli și granulome) la locul injectării. Studiile referitoare la vaccinuri în investigare au fost excluse, deoarece rezultatele lor nu sunt direct aplicabile programelor de imunizare existente.
Studiile aveau calități variate, dar cercetătorii au reușit să evalueze riscurile de bias și certitudinea dovezilor folosind instrumente stabilite.
Dovezile de înaltă calitate provenite din studii controlate randomizate și studii observaționale mari au arătat constant că nu există asocieri între vaccinurile cu adjuvanți din aluminiu și rezultatele asupra sănătății, inclusiv autism, diabet de tip 1, astm și mialgie.
Deși unele serii de cazuri și un studiu de cohortă au raportat o boală musculară rară (miofascita macrofagică sau MMF) la unii indivizi care au suferit biopsii pentru simptome musculo-scheletice după vaccinare, aceste studii au fost în general mici și cu un risc serios sau critic de bias, astfel că nu au furnizat dovezi credibile ale unei asocieri cauzale.
Reacțiile cele mai documentate au fost noduli sau granulome persistente la locul injectării, însă acestea erau rare, locale și autolimitate.
Cercetătorii recunosc diverse limitări ale constatărilor lor, cum ar fi faptul că dovezile referitoare la componentele specifice ale vaccinurilor sunt rare comparativ cu cercetările asupra vaccinurilor întregi, având o proporție ridicată de studii metodologic slabe, predominant din țări cu venituri mari.
Cu toate acestea, ei afirmă: „Dovezile actuale nu susțin asocieri cauzale între vaccinurile cu adjuvanți din aluminiu și efecte grave sau pe termen lung asupra sănătății. Aceste constatări sunt consistente cu baza mai largă de dovezi de siguranță post-licențiere, care susține utilizarea continuă a vaccinurilor cu adjuvanți din aluminiu în programele de imunizare.”
„Împreună, constatări convergente din studii de calitate superioară oferă o bază semnificativă de dovezi pentru a informa deciziile de sănătate publică referitoare la vaccinurile cu adjuvanți din aluminiu,” adaugă ei.
