Declinul activității fizice odată cu înaintarea în vârstă, chiar și la persoanele sănătoase
Un studiu recent realizat de Universitatea din Jyväskylä, Finlanda, arată că activitatea fizică scade semnificativ odată cu înaintarea în vârstă, chiar și în rândul adulților în vârstă care se află într-o stare bună de sănătate.
Pe parcursul unui interval de urmărire de patru ani, cheltuielile energetice legate de activitatea fizică au scăzut, în medie, cu aproximativ 17%.
Activitatea fizică este un factor esențial pentru menținerea sănătății, a funcționării fizice și a capacității de a trăi independent. Totuși, multe persoane nu ating nivelurile recomandate de activitate fizică, iar pe măsură ce îmbătrânesc, nivelurile lor de activitate fizică scad și mai mult. În același timp, se produc și modificări în funcționarea fizică, inclusiv în capacitatea de a merge.
Viteza de mers și activitatea fizică sunt strâns legate.
Viteza de mers preferată este un indicator simplu al funcționării fizice și, conform acestui studiu, este de asemenea asociată cu nivelurile zilnice de activitate fizică.
Participanții care aveau viteze de mers mai rapide erau, în medie, mai activi din punct de vedere fizic în viața de zi cu zi decât cei care mergeau mai încet.
Constatările sugerează că modificările în funcționarea fizică, cum ar fi declinul vitezei de mers, sunt strâns legate de modificările legate de vârstă în activitatea fizică. Totuși, relația nu este simplă.
„Viteza de mers măsurată în condiții de laborator poate să nu reflecte pe deplin mobilitatea din viața de zi cu zi”, afirmă Neuvonen, „deoarece barierele și oportunitățile din mediu influențează mișcarea în moduri diferite.”
Monitorizarea ritmului cardiac combinată cu detectarea mișcării oferă o evaluare mai precisă a activității fizice.
Utilizarea monitorizării ritmului cardiac combinată cu detectarea mișcării a permis o evaluare mai exactă a relației dintre viteza de mers și activitatea fizică decât a fost posibil în studiile anterioare. Declinele în activitatea fizică observate în acest studiu au fost mai mari decât cele raportate în studii comparabile anterioare, ceea ce poate fi explicat parțial prin metoda mai precisă de evaluare.
„Monitorizarea ritmului cardiac poate detecta activitățile zilnice fizic solicitante care nu implică o mișcare corporală substanțială, cum ar fi ridicarea și transportul obiectelor”, spune Neuvonen. „Prin urmare, evaluările bazate exclusiv pe senzori de mișcare pot subestima schimbările legate de vârstă în activitatea fizică.”
Când activitatea fizică a fost măsurată exclusiv prin detectarea mișcării, modificările în viteza de mers explicau schimbările observate în activitatea fizică. Acest lucru sugerează că măsurile convenționale bazate pe mișcare pot reflecta nu doar schimbările în comportament, ci și modificările în funcționarea fizică asociate cu îmbătrânirea.
Studiul se bazează pe datele din cohorta AGNES și a urmărit aproximativ 300 de adulți în vârstă, care locuiesc în comunitate, cu vârste între 75 și 85 de ani, pe parcursul unei perioade de patru ani. Activitatea fizică a fost evaluată în condiții de viață liberă utilizând senzori portabili care estimau cheltuielile energetice în funcție de mișcarea corporală și ritmul cardiac. Viteza de mers a fost măsurată în condiții de laborator utilizând testul de mers pe o distanță de șase minute.
