Alimentele ultra-procesate sunt introduse devreme în dieta bebelușilor. Ce efecte au
Pe măsură ce bebelușii trec de la lapte la o gamă mai variată de alimente, cercetătorii au analizat modul în care gradul de procesare a alimentelor se leagă de aportul nutritiv, diversitatea dietetică și creșterea timpurie.
Un studiu recent publicat în jurnalul Nutrients a relevat că consumul de alimente ultra-procesate (UPF) în timpul diversificării alimentației a fost asociat cu un aport mai mare de zaharuri adăugate și sodiu în rândul bebelușilor dintr-o cohortă din Denver, Colorado. Totuși, consumul de UPF nu a fost asociat în mod constant cu creșterea bebelușilor între 5 și 12 luni.
Diversificarea alimentației reprezintă perioada de tranziție în care bebelușii își schimbă dieta, de la una bazată predominant pe lapte la o gamă mai variată de alimente. Utilizarea tot mai frecventă a alimentelor preambalate pentru bebeluși și copii mici a ridicat îngrijorări cu privire la calitatea nutrițională a alimentelor oferite în această perioadă. În SUA, aproximativ 70% dintre alimentele de diversificare destinate bebelușilor și copiilor mici sunt UPF, contribuind cu 45% la aportul energetic zilnic între 6 și 23 de luni.
În plus, bebelușii sunt expuși și la alimentele pentru adulți în această perioadă. Adulții din SUA obțin 55% din aportul lor energetic zilnic din UPF, care sunt adesea bogate în sodiu și zaharuri.
UPF sunt, în general, foarte plăcute la gust, dar relativ sărace în densitate nutrițională și conțin adesea niveluri ridicate de zahăr, sodiu și grăsimi trans. Există puține informații despre consumul de UPF în timpul diversificării alimentației sau despre relația acestuia cu traiectoriile de creștere ale bebelușilor.
Cercetătorii au realizat o analiză secundară a datelor referitoare la aportul alimentar și creștere de la 114 bebeluși sănătoși, născuți la termen, care au fost parte a grupurilor de referință observaționale în două studii controlate randomizate din zona metropolitană Denver, Colorado. Bebelușii din aceste grupuri de referință nu au primit consiliere sau intervenție dietetică și au avut o dietă nelimitată. Dietele lor au fost înregistrate folosind jurnale alimentare pe o durată de trei zile, iar greutatea și lungimea au fost măsurate repetat de personal de cercetare instruit. Bebelușii au fost evaluați la aproximativ 5, 9 și 12 luni.
Cercetătorii au clasificat alimentele folosind sistemul NOVA, care împarte alimentele în patru categorii în funcție de gradul de procesare.
UPF-urile aveau o densitate energetică mai mare. Din cele 1.912 alimente unice identificate pe parcursul celor trei momente de evaluare, 41% au fost clasificate ca UPF, 30% ca minim procesate, 1% ca ingrediente culinare procesate și 28% ca alimente procesate. Printre alimentele complementare analizate, UPF-urile reprezentau, în medie, 32% din aportul energetic, ceea ce este mai mic decât estimarea de 45% raportată în datele anterioare NHANES pentru bebelușii cu vârste de 6-11 luni.
UPF-urile erau mai dense energetic decât alimentele minim procesate, oferind, în medie, 282 kcal per 100 g, comparativ cu 128 kcal per 100 g. De asemenea, ele conțineau mai mult sodiu și mai puțin fibră.
UPF-urile conțineau, în medie, mai mult zahăr adăugat, dar diferența nu a rămas semnificativă din punct de vedere statistic după corectarea pentru comparații multiple. Cercetătorii au menționat că diferența ar putea fi totuși relevantă din punct de vedere clinic.
Consumul de UPF-uri a crescut în timp, cu aportul ajustat de UPF-uri crescând de la aproximativ 4 kcal/kg/zi la 5 luni la 20 kcal/kg/zi la 12 luni. La 9 luni, nu a existat o diferență semnificativă comparativ cu 5 luni, deși aportul a crescut de la 4 kcal/kg/zi la 9 kcal/kg/zi.
UPF-urile au continuat să contribuie cu o proporție similară din aportul energetic al alimentelor complementare în timp. Creșterea aportului absolut de UPF-uri a reflectat consumul mai mare de alimente complementare pe măsură ce bebelușii se îndepărtau de o dietă predominant lichidă.
Consumul de UPF-uri a fost asociat cu un aport mai mare de zahăr adăugat atât la 9, cât și la 12 luni. Autorii notează că aceasta este prima asociere raportată între consumul de UPF și aportul de zahăr adăugat în rândul bebelușilor din SUA, conform pattern-urilor observate în alte grupe de vârstă.
Aportul de sodiu a urmat un model similar. La 9 luni, fiecare 10 kcal/kg/zi suplimentare din UPF-uri au fost asociate cu aproximativ 161 mg/zi mai mult sodiu; la 12 luni, estimarea corespunzătoare a fost de aproximativ 124 mg/zi.
Consumul de UPF-uri nu a fost asociat cu aportul de macronutrienți în niciun moment. Aportul mai mare de alimente minim procesate și de ingrediente culinare procesate a fost asociat cu un aport mai mic de zahăr adăugat, dar nu și cu aportul de sodiu. Aceasta sugerează că, comparativ cu alimentele minim procesate și cele procesate, UPF-urile, în special, au fost asociate cu niveluri mai mari de zahăr adăugat și sodiu.
Sursele dietetice de zahăr adăugat în acest studiu au inclus batoane de snack, ovăz instant, iaurt și mese mixte pentru bebeluși. Cele mai importante surse de sodiu din dieta bebelușilor au inclus alimentele de familie preparate cu sare, carnea conservată, brânza și produsele din brânză, precum și produsele pentru copii. Produsele specifice pentru bebeluși au contribuit relativ puțin la aportul de sodiu.
Aceasta sugerează că produsele pentru copii și alimentele de familie, inclusiv UPF-urile, ar putea fi surse importante de sodiu atunci când sunt oferite bebelușilor.
Diversitatea alimentară a fost evaluată atât prin numărul grupurilor alimentare consumate, cât și prin respectarea criteriului minim de diversitate dietetică (MDD) stabilit de OMS/UNICEF, care prevede consumul a cel puțin cinci din opt grupuri alimentare. Studiul nu a găsit dovezi că aportul mai mare de UPF a redus diversitatea dietetică. Bebelușii care respectau MDD tindeau să consume mai multe UPF-uri la 9 luni, dar această asociere nu a îndeplinit pragul corectat de semnificație statistică al studiului; asocierea de la 12 luni nu a fost semnificativă nici ea.
La 9 luni, bebelușii care au primit lapte matern fără formulă au consumat alimente din mai multe grupuri alimentare decât cei care au consumat formulă, fie singuri, fie împreună cu laptele matern. Această diferență nu a fost semnificativă la 12 luni.
Cercetătorii au analizat și creșterea bebelușilor, folosind scorurile z pentru greutate pe vârstă, lungime pe vârstă și greutate pe lungime. În general, aportul de UPF nu a fost asoci
