Studiu de neuroimagistică asupra bulimiei nervoase relevă diferențe structurale ale creierului în funcție de diagnostic și severitate
Cercetătorii de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai au descoperit că persoanele cu bulimie nervoasă prezintă diferențe structurale în regiunile creierului implicate în recompensă și motivație, precum și în procesarea socială și senzorială. De asemenea, episoadele mai frecvente de mâncat compulsiv sunt asociate cu diferențe mai extinse în structura cerebrală, conform unui studiu publicat astăzi în JAMA Psychiatry.
Suprafața corticală și volumul subcortical sunt mai mici la persoanele cu bulimie nervoasă comparativ cu cei din grupul de control. Bulimia nervoasă este a doua cea mai comună tulburare alimentară din lume, caracterizată prin episoade recurente de mâncat compulsiv și comportamente compensatorii. Spre deosebire de alte afecțiuni psihiatrice, neurobiologia sa este puțin cunoscută, iar studiile anterioare de neuroimagistică au inclus, în general, un număr mic de participanți, generând rezultate inconsistente.
Laura A. Berner, PhD, Director al Center for Computational Psychiatry la Mount Sinai, și colegii săi din cadrul consorțiului global ENIGMA (Enhancing NeuroImaging Genetics through Meta-Analysis) au analizat scanările MRI ale creierului a 369 de femei cu bulimie nervoasă și 417 femei fără tulburări alimentare, din 17 cohorte internaționale. Comparativ cu cei fără tulburări alimentare, persoanele cu bulimie nervoasă au prezentat un volum mai mic al nucleului accumbens, o regiune a creierului implicată în procesarea recompensei și motivației. De asemenea, au avut o suprafață corticală mai mică în regiunile cortexului temporal, care este implicat în procesarea senzorială și socială.
Mai mult, episoadele de mâncat compulsiv mai frecvente au fost asociate cu o suprafață corticală mai mică în alte regiuni implicate în controlul cognitiv, estimarea valorii recompensei, conștientizarea semnalelor corporale și procesarea și reglarea emoțiilor. În contrast, frecvența comportamentelor compensatorii – măsura utilizată în prezent pentru a defini severitatea bulimiei nervoase – nu a fost asociată cu structura cerebrală.
Aceste descoperiri sugerează că simptomele specifice, precum mâncatul compulsiv, pot avea corelații neurobiologice distincte. Deoarece studiul a examinat participanții la un singur moment în timp, sunt necesare cercetări longitudinale pentru a determina dacă aceste diferențe preced sau urmează debutul bolii.
„Acest studiu ne oferă cele mai clare dovezi de până acum că bulimia nervoasă este asociată cu diferențe reproducibile în structura creierului. Am fost surprinși că diferențele identificate în stratul exterior al creierului implică o caracteristică structurală care este, în mare parte, stabilită devreme în dezvoltare”, a declarat Laura A. Berner, PhD, Director al Center for Computational Psychiatry, Mount Sinai.
„Descoperirile noastre ridică întrebări importante cu privire la faptul dacă unele dintre aceste diferențe cerebrale ar putea fi markeri ai vulnerabilității în dezvoltarea bolii. Totodată, aceste rezultate nu trebuie interpretate ca fiind o dovadă că creierul este fix sau că rezultatul unei persoane este predeterminat. Suntem entuziasmați de pașii următori: înțelegerea a ceea ce înseamnă aceste descoperiri pentru funcția circuitelor cerebrale afectate și cum aceste informații ne pot ajuta în final să identificăm ținte mai bune pentru prevenire și tratament.”
