Cercetări recente subliniază complexitatea remarcabilă a laptelui uman
Două studii internaționale majore oferă noi perspective asupra modului în care este reglat laptele uman, arătând că unele componente răspund la nutriția maternă, în timp ce altele rămân stabile sau reflectă procesele biologice implicate în lactație și creșterea infantului.
Publicate pe 8 octombrie în revista Science, studiile au fost realizate de Consorțiul Internațional pentru Compoziția Laptelui (IMiC), o colaborare globală condusă de Universitatea Manitoba, implicând peste 20 de cercetători din 13 organizații din șase țări și patru continente.
Finanțat de Fundația Gates, IMiC a fost creat pentru a studia laptele uman ca un sistem biologic complex, nu doar ca o simplă colecție de nutrienți. Unul dintre studii a analizat suplimentele nutriționale materne în timpul lactației și modul în care acestea pot modifica părțile importante ale laptelui matern. Cel de-al doilea studiu a descoperit că laptele poate oferi indicii despre modul în care funcționează sânul în timpul lactației și cum aceasta se leagă de creșterea infantului.
„Împreună, studiile arată că laptele uman nu este complet fixat și nici doar o reflexie a dietei materne”, a declarat Dr. Meghan Azad, director IMiC, Canada Research Chair în nutriția timpurie și originile dezvoltării sănătății și bolii, și profesor de pediatrie și sănătate a copiilor la Colegiul de Medicină Max Rady, Facultatea de Științe ale Sănătății Rady. „Unele componente răspund rapid la intervențiile nutriționale materne, în timp ce altele sunt reglate strict sau reflectă biologia sânului care alăptează.”
Azad, de asemenea, cercetător științific la Institutul de Cercetare a Spitalului pentru Copii din Manitoba, a menționat că acesta a fost unul dintre cele mai mari și mai cuprinzătoare eforturi de a studia complexitatea laptelui uman în diverse populații.
Peste 1.000 de perechi mamă-infant din Canada, Burkina Faso, Tanzania și Pakistan au participat la studii. Mamele au contribuit cu aproape 2.000 de mostre de lapte uman, care au fost analizate pentru peste 25.000 de compuși.
Studiul a constatat că unele componente ale laptelui uman răspund clar la suplimentele nutriționale materne, inclusiv vitaminele B, seleniul și profilele trigliceridelor, în timp ce altele nu se schimbă.
„Acest lucru ne spune că laptele nu este doar o reflexie a ceea ce mănâncă o mamă, ci un sistem biologic foarte reglat”, a afirmat Dr. Trenton Dailey-Chwalibóg, autor principal și cercetător senior la Facultatea de Inginerie a Bioscienței a Universității Ghent și investigator principal la Agence de Formation, de Recherche & d’Expertise en Santé pour l’Afrique (AFRICSanté) din Burkina Faso. „În același timp, identificarea componentelor laptelui care sunt modificabile deschide calea pentru a proiecta suplimente nutriționale materne mai deliberate, cu scopul de a optimiza ceea ce este livrat infantului prin lapte.”
Rezultatele studiului arată că suplimentarea nutrițională după naștere poate îmbunătăți conținutul de micronutrienți al laptelui primit de sugarii alăptați, mai ales în medii unde subnutriția maternă este comună.
Cel de-al doilea studiu a identificat modele comune în laptele uman legate de aspecte distincte ale funcției glandei mamare, inclusiv sinteza și secreția laptelui, bariera epitelială și remodelarea țesuturilor, precum și activitatea imună și de reparare.
Rezultatele demonstrează valoarea examinării laptelui în contextul biologiei glandei mamare pentru a înțelege mai bine legăturile dintre metabolismul matern și creșterea infantului.
„Laptele uman ne oferă o fereastră rară și noninvazivă în biologia glandei mamare care alăptează. Prin examinarea modelului molecular în diverse populații, putem începe să identificăm caracteristici comune ale funcției mamare și să înțelegem cum se leagă acestea de metabolismul matern și de creșterea infantului”, a spus Dr. Liat Shenhav, autor senior al studiului și asistent universitar la Grossman School of Medicine, New York University.
Rezultatele studiilor deschid noi direcții pentru înțelegerea biologiei lactației și pentru proiectarea unor intervenții viitoare care să susțină nutriția maternă, funcția mamară și creșterea infantului.
