Cercetătorii propun strategii inovatoare pentru a înfrunta superspreaderii tuberculozei
Conceptul de superspreading a devenit cunoscut multora în timpul pandemiei de COVID-19.
Studiile anterioare asupra epidemiilor de boli infecțioase, inclusiv cele legate de COVID-19, au demonstrat că anumiți indivizi sunt mult mai predispuși să transmită infecții altor persoane. Superspreading, atunci când o persoană infectată transmite boala unui număr neobișnuit de mare de oameni, reprezintă o caracteristică esențială a epidemiologiei tuberculozei (TB).
Majoritatea persoanelor cu TB, boala cauzată de infecția cu Mycobacterium tuberculosis, provoacă foarte puține infecții secundare, iar unele nu provoacă deloc. Totuși, numeroase studii, inclusiv cercetări revoluționare din anii 1950 și 1960, au observat că unii indivizi cu TB sunt mult mai infecțioși și generează un număr mult mai mare de infecții secundare în rândul contactelor lor.
Din această cauză, impactul general asupra transmiterii viitoare, în urma diagnosticării unei persoane cu TB și a tratării acesteia cu antibiotice (de obicei, făcându-le noninfecțioase în termen de 1-2 săptămâni), poate varia semnificativ de la o persoană la alta.
Într-un articol recent publicat în The Lancet Infectious Diseases, cercetători de la Boston University Chobanian & Avedisian și de la University of Colorado Anschutz School of Medicine analizează atât dovezi istorice, cât și contemporane în ceea ce privește superspreading-ul M. tuberculosis. Aceștia susțin că reprezintă nu doar o provocare critică pentru controlul global al TB, ci și o oportunitate potențială pentru strategii inovatoare de prevenire.
Autorii introduc conceptul de „nise de superspreading”, zone specifice din rețelele de contact comunitar unde indivizii foarte infecțioși interacționează cu contacte foarte susceptibile, ca un cadru cheie pentru înțelegerea superspreading-ului TB și pentru proiectarea de noi intervenții de control al TB.
„Propunem că identificarea caracteristicilor niselor de superspreading ar putea permite intervenții inovatoare destinate să întrerupă transmiterea timpurie între cazuri sursă foarte infecțioase și contactele lor susceptibile”, afirmă Karen Jacobson.
Cercetătorii subliniază că superspreading-ul este un fenomen important, dar slab înțeles, observat în diverse boli infecțioase, inclusiv SARS-CoV-2, virusul responsabil pentru COVID-19.
„Știm că mai mulți factori, de exemplu, cât de infecțios este cineva, cât de mari sunt rețelele lor sociale de contact și alți factori epidemiologici, contribuie la superspreading, dar înțelegerea noastră despre modul în care acești factori interacționează rămâne vagă și nu satisface necesitățile de îmbunătățire a acțiunilor de sănătate publică. Există, de asemenea, rezultate interesante din studiile de modelare matematică, care sugerează că prevenirea superspreading-ului poate avea un impact semnificativ asupra epidemiilor de boli infecțioase. Acest lucru ar putea fi adevărat și pentru TB, oferind o oportunitate importantă pentru noi strategii de prevenire a TB care ar putea sprijini progresele continue în lupta globală împotriva TB”, adaugă Jacobson.
Cercetătorii evidențiază, de asemenea, că TB poate fi în mod unic potrivit pentru strategii de prevenire axate pe superspreading. Spre deosebire de virusurile respiratorii transmise direct, unde infecțiile durează de obicei doar câteva zile, TB este o boală cu progresie mai lentă, oferind o fereastră mai mare pentru implementarea intervențiilor de întrerupere a transmiterii.
În plus, persoanele care primesc tratament antibiotic eficient pentru TB devin rapid noninfecțioase, în general în câteva zile, oferind o metodă rapidă de a „deconecta” transmiterea de la indivizii foarte infecțioși. În cele din urmă, terapia preventivă pentru persoanele expuse la M. tuberculosis care nu au dezvoltat încă boala este extrem de eficientă și ar putea servi ca un instrument crucial pentru oprirea superspreading-ului M. tuberculosis.
