Scrierea a trei versuri de poezie îți poate deschide inima
Poezia poate fi o formă de meditație, explică Rashid Hughes. El explorează modul în care arta haiku-ului poate deschide inima și aduce o expresivitate plină de pace și admirație în practica ta.
Viața are atât de multe de oferit, dacă am asculta cu adevărat. Seara era tânără, iar corpul meu era obosit după o zi întreagă de mișcare. Aerul avea o liniște intrinsecă, cu ceruri gri deasupra și o ploaie blândă, dar neîncetată. M-am așezat la birou, privind pe fereastra din spate, așa cum fac adesea după o zi lungă de citit sau scris. Sunetele obișnuite ale insectelor și animalelor într-o seară de vară târzie păreau să lipsească. Flacăra lumânării din stânga mea, de pe altarul strămoșilor, îmi amintea de sacralitatea odihnei, așa că mi-am permis un moment să fiu pur și simplu.
Îmi place să deschid fereastra puțin pentru a asculta ploaia și tunetele care răsună la orizont. Așa cum simt în multe zile ploioase, ploaia părea să mă invite să ascult profund, așa că am ascultat. În timp ce mă bucuram de ploaie, am început să reflectez asupra câtorva cuvinte din poezia mamei Alice Walker, „Be Nobody’s Darling.”
„Be nobody’s darling; Be an outcast. Be an outcast; Be pleased to walk alone.”
Mă simțeam singur, dar nu separat. Am expirat. Ceva sacru era în mijloc: o cunoaștere nedivizată. O convingere adânc înrădăcinată a apartenenței a apărut în mine. Era ca și cum aș fi fost martor la dragostea mea nelimitată. Cu uimire, am predat.
Din această cunoaștere, mi-au venit spontan, într-un mod neîntreptat, următoarele haiku-uri. În acel moment, viața părea atât de intimă, cât și iminentă. O solitudine și o claritate proaspătă mă îmbrățișau; un moment de meditație fără efort se desfășura. Nu era niciun scop sau dorință prezentă, doar o conștientizare a momentului prezent.
Nu sunt sigur de ce haiku a fost forma de scriere care mi-a venit în acel moment. Poezia sau scrisul nu sunt modul meu obișnuit de a mă exprima după meditație. De obicei, îmi notez câteva idei, dar rar în formă de poezie. Prefer de obicei să mă bucur de claritatea naturală a minții după astfel de momente. Poate că haiku-ul a apărut datorită lentorii naturale și spațialității necesare în întregul proces poetic haiku. Cine știe?
Cu fereastra deschisă puțin, lăsând să intre sunetul ploii blânde și o briză ușoară, am început să scriu aceste haiku-uri.
Poezia poate fi o formă de meditație. Dacă nu înțelegi sensul haiku-urilor, nu-i nimic. Cadoul haiku-ului este răbdarea invocată, uimirea și, în ocazii speciale, confuzia. Poate că vei simți că există multe interpretări posibile ale unui haiku. Asta e bine, lasă totul să fie atât adevărat, cât și fals. Te invit să respiri între citirea fiecărui haiku.
O cunoaștere diferită care intră în mine din adâncuri. Îi văd cum mă privesc, micșorează-te! Aud chemarea lor în briza răcoroasă de pe picioare. Mă contract, sunt eu! E timpul să încetinesc. Care va fi planul meu pe cinci ani? E noapte, nu dormi! Peste câteva, ploaie ușoară. Soarele atâtor dureri simțit în pace. Yaaass, dreadlocks și barbă! Modul în care mă privesc pe străzi pare că, te rog, nu trage! Frunza se agăță, toamnă, câteva galbene și roz. Fără grabă, doar fii. O lumânare arde strălucitor. Mergând înainte și înapoi mă gândesc, mâine, nu acum.
Încearcă să scrii haiku-uri. Îmi doresc ca fiecare să găsească bucurie în scrierea haiku-urilor. Chiar poate încetini mintea și deschide inima atunci când ai nevoie cel mai mult. Iată câteva sugestii pentru a începe.
Fă o plimbare sau așază-te în locul tău preferat de acasă. Observă-ți împrejurimile. Observă culorile, vremea, sunetele. Ascultă-ți inima și simte ce se întâmplă în interior. Fără prea mult gândire, în două propoziții, oprește-te și notează ce îți captează atenția. Apoi scrie o a treia propoziție care nu este atât de strâns legată de primele două. Vezi dacă poți trasa o legătură surprinzătoare între primele două propoziții și a treia.
Între timp, încearcă să te clarifici cu privire la insight-ul sau mesajul pe care vrei să-l dezvălui cititorului. Dacă dorești o provocare, rescrie cele trei propoziții urmând structura tradițională a haiku-ului: trei versuri, cu cinci silabe în primul vers, șapte în al doilea și cinci în al treilea. Cel mai important, nu te judeca pentru ce ai realizat.
Invitația este de a te conecta cu simțurile tale într-un cadru real sau imaginar. Ce auzi? Ce simți? Notează conținutul emoțional al spațiului. Și când ai terminat, ia ceea ce ai învățat și scrie pe pagină în modul care ți se potrivește cel mai bine.
