Deficiența de vitamina B12 este asociată cu un risc crescut de fracturi după 50 de ani
Un studiu recent a descoperit că nivelurile anormale de vitamina B12, atât în cazul deficienței, cât și al excesului, sunt asociate cu riscuri mai mari de fracturi, sugerând că relația este mai complexă decât simpla deficiență.
O cercetare retrospectivă publicată în jurnalul Scientific Reports a identificat o asociere între deficiența de vitamina B12 și riscul pe termen lung de fracturi într-o cohortă potrivită prin scor de propensiune. Totuși, autorii au avertizat că acest lucru nu ar trebui interpretat ca o dovadă că deficiența de B12 cauzează sau prezice fracturile.
Fracturile pot avea consecințe durabile pentru adulții de vârstă mijlocie și vârstnici, contribuind la deteriorarea sănătății, scăderea funcționalității și pierderea independenței. Cauzele acestora sunt adesea complexe, cu riscuri de fracturi influențate de nutriție, funcția neuromusculară, condiții de sănătate subiacente, medicamente și factori care cresc probabilitatea de căderi.
Vitamina B12 ar putea juca un rol în mai multe dintre aceste căi. Această nutriență este esențială pentru diviziunea celulară și funcția neurologică, iar deficiența sa ar putea contribui la fragilitatea scheletică și la o susceptibilitate crescută la căderi.
Vitamina B12 și folatul sunt cofactori cheie în metabolismul homocisteinei, iar deficiența poate contribui la hiperhomocisteinemie, asociată cu modificări ale legăturilor de colagen și calității osoase. De asemenea, deficiența de B12 poate afecta funcția osteoblastelor, iar efectele neurologice, cum ar fi neuropatia periferică, slăbiciunea musculară și mersul instabil, ar putea crește și mai mult riscul de căderi.
În ciuda acestor posibile legături, studiile anterioare care au examinat vitamina B12 și fracturile au avut rezultate inconsistentă. Multe dintre acestea au implicat populații relativ mici sau selectate și s-au concentrat pe fracturi de șold sau doar pe incidența fracturilor. Interpretarea relației este complicată și de faptul că nivelurile anormale de B12 pot reflecta probleme nutriționale mai ample, suplimentare, boli subiacente sau modele de utilizare a asistenței medicale, mai degrabă decât un efect specific al vitaminei.
Cercetătorii au folosit înregistrări electronice de sănătate din rețeaua TriNetX Global Collaborative, bazându-se pe date din mai multe organizații de sănătate. După aplicarea criteriilor inițiale de eligibilitate, studiul a inclus 115.735 de pacienți cu deficiență de vitamina B12 și mai mult de 1,76 milioane cu concentrații în intervalul normal. Toți au fost supuși testării B12 între 2016 și 2023 și au avut cel puțin o vizită medicală în ultimii cinci ani, ajutând cercetătorii să captureze istoricul medical relevant.
Pacienții au fost grupați în funcție de concentrațiile de B12: deficiența a fost definită ca 199 pg/mL sau mai puțin, niveluri limită ca 200–299 pg/mL, intervalul normal de referință ca 300–900 pg/mL și niveluri ridicate ca fiind peste 900 pg/mL. Cei cu măsurători de B12 contradictorii în ultimii cinci ani au fost excluși pentru a menține categoriile clar separate.
Pentru a reduce posibilitatea ca o fractură existentă sau iminentă să influențeze testarea B12, cercetătorii au folosit un design de reper de un an. Participanții au trebuit să fie în viață și liberi de fracturi, osteoporoză și căderi repetate când a început urmărirea rezultatelor. Aceste condiții au fost, de asemenea, criterii de excludere dacă au fost înregistrate în ultimii cinci ani înainte de măsurarea index și în perioada reper, deși o singură cădere anterioară a fost permisă și contabilizată în procesul de potrivire. Pacienții cu mai multe condiții care ar putea afecta sănătatea oaselor, precum și cei cu boli critice recente, au fost de asemenea excluși.
Pacienții eligibili au fost apoi potriviți în funcție de o gamă largă de caracteristici demografice, condiții de sănătate, medicamente și măsuri de laborator disponibile, rezultând 115.735 de persoane în fiecare grup, cel cu deficiență de B12 și cel cu B12 normal. Dintr-un an după măsurarea inițială a B12, cercetătorii au urmărit fracturile incidente în diverse părți ale corpului ca rezultat principal.
Analiza a depășit fracturile singure. Rezultatele secundare au inclus fracturi ale membrelor inferioare și fracturi osteoporotice, osteoporoză fără fractură, căderi de orice cauză și căderi repetate. Hiperhomocisteinemia a servit ca un control pozitiv, în timp ce lipomul a fost utilizat ca un control negativ pentru a ajuta la evaluarea asocierilor nespecifice și a confuziei reziduale.
Rănile deschise au oferit o comparație suplimentară pentru a determina dacă expunerea mai mare la leziuni, mai degrabă decât fragilitatea osoasă, ar putea explica parțial descoperirile privind fracturile. Cercetătorii au efectuat, de asemenea, analize de sensibilitate și subgrupuri pentru a testa cât de consistentă a apărut asocierea principală în condiții analitice diferite.
Caracteristicile participanților
Înainte de potrivire, cohorta cu deficiență de vitamina B12 era mai în vârstă, cu o prevalență mai mare a diabetului și utilizării metforminului. După potrivirea prin scor de propensiune, caracteristicile de bază măsurate erau bine echilibrate între grupuri. Totuși, perioada de urmărire a fost mai scurtă în grupul cu deficiență de B12, iar autorii sugerează că acest lucru ar putea fi datorat unor rate de mortalitate diferite în grupuri.
Fracturile au avut loc în 7,2% din pacienții cu deficiență de B12 (8.362 indivizi), comparativ cu 6% (6.962) în grupul de referință. Analiza ajustată a arătat că riscul de fractură era cu 33% mai mare în rândul pacienților care au rămas în viață și sub observație în grupul cu deficiență.
Nivelurile limită și ridicate de vitamina B12 au fost, de asemenea, asociate cu un risc crescut de fracturi, deși asocierile au fost mai slabe. Acest model non-monotonic contrazice o relație simplă de deficiență specifică sau de dozare. Aceste rezultate pot susține coexistența anomaliilor de vitamina B12 cu condiții sau factori diferiți de cei cu un link biologic direct. În special, asocierea cu B12 ridicat ar putea reflecta morbiditate subiacente, suplimentare sau un contact mai mare cu asistența medicală.
Cu toate acestea, analiza a sugerat non-proporționalitatea ratei de risc pe întreaga perioadă. Testările suplimentare utilizând doar perioada de 1–5 ani după măsurarea index au arătat o creștere a riscului de fractură cu 37%, fără dovezi de non-proporționalitate, iar probabilitatea de a rămâne fără fracturi a fost constant mai mică în grupul cu deficiență în comparație cu controalele pe parcursul întregii urmăriri.
Rezultatele secundare au fost conforme cu rezultatul principal. S-au găsit riscuri mai mari de osteoporoză, fractură osteoporotică, fractură a membrelor inferioare, căderi de orice cauză și căderi repetate. Creșterea riscului a vari
