Exercițiul fizic îmbunătățește starea de spirit și memoria, conform cercetărilor
Cercetătorii analizează legăturile dintre exercițiu și funcționarea creierului, evidențiind implicațiile pentru pacienții cu probleme de sănătate mintală și fizică.
Funcționarea creierului depinde de integritatea vaselor de sânge, de reglementarea metabolică, de echilibrul inflamator și de neuroplasticitate. O teorie propusă este axa mușchi-creier. Exercițiul influențează aceste sisteme prin îmbunătățirea funcției cardiorespiratorii și cerebrovasculare, modulând activitatea imună și modificând factorii neurotrofici implicați în plasticitatea sinaptică și învățare. În timpul contracției mușchilor scheletici, țesutul muscular eliberează miokine și alți compuși semnali care interacționează cu căile metabolice, inflamatorii, neuroendocrine și neurotrofice relevante pentru starea de spirit și cogniție.
Studiile randomizate au arătat că exercițiul aerobic a crescut volumul hippocampului anterior și a îmbunătățit memoria la vârstnici. De asemenea, cercetările mai ample asociază activitatea fizică cu performanța cognitivă și funcția executivă, deși unele descoperiri sunt observaționale și nu pot stabili o cauzalitate clară.
Exercițiile mimetice sunt agenți farmacologici sau biologici experimentali care pot reproduce efectele moleculare selectate ale exercițiului și ar putea, în cele din urmă, să completeze tratamentele pentru depresie pentru persoanele care nu pot participa la activitate fizică suficientă. Acestea rămân în faza de investigare și nu trebuie să înlocuiască activitatea fizică sigură și accesibilă.
Studiile controlate randomizate și meta-analizele sugerează că programele de activitate fizică reduc simptomele depresive, simptomele de anxietate și distresul psihologic, cu dovezi de beneficii pentru rezultatele legate de suicid. O meta-analiză din 2024 a raportat scăderi ale simptomelor depresive prin mers, jogging, yoga și antrenament de forță. Efectele au fost, în general, mai mari la intensități mai mari ale exercițiului. Studiile de cohortă prospective au arătat că o activitate fizică mai mare este asociată cu un risc mai scăzut de a dezvolta depresie. Analizele de tip doză-răspuns sugerează asocieri chiar sub recomandările de sănătate publică, la aproximativ 75 de minute de activitate de intensitate moderată pe săptămână. Totuși, descoperirile observaționale nu dovedesc că exercițiul singur previne depresia.
Activitatea fizică a fost asociată cu un risc mai scăzut de deteriorare cognitivă, demență de orice cauză și boala Alzheimer. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) include activitatea fizică în recomandările sale pentru reducerea riscului de declin cognitiv și demență. Dovezile sunt, în principal, observaționale și nu pot stabili dacă activitatea fizică reduce riscul de deteriorare cognitivă, demență sau boala Alzheimer.
Exercițiul poate beneficia și persoanele cu schizofrenie, care se confruntă cu niveluri ridicate de comportament sedentar, boli cardiometabolice și mortalitate prematură. Dovezile meta-analitice sugerează că exercițiul aerobic poate îmbunătăți cogniția globală, cu beneficii posibile în memoria de lucru, atenție și cogniție socială. Aceste rezultate sunt importante deoarece dificultățile cognitive pot afecta funcționarea zilnică, în timp ce tratamentele farmacologice disponibile au efecte limitate asupra cogniției. Totuși, dovezile se bazează pe un număr limitat de studii cu dimensiuni modeste ale eșantionului, iar studii mai mari sunt necesare. Exercițiul poate ajuta la abordarea simultană a simptomelor psihiatrice, cogniției și sănătății fizice.
Prescripțiile de exerciții ar trebui să specifice tipul de activitate, frecvența, intensitatea, durata, considerațiile de siguranță, barierele și monitorizarea. OMS recomandă 150 până la 300 de minute de activitate aerobă de intensitate moderată pe săptămână sau 75 până la 150 de minute de activitate de intensitate viguroasă pe săptămână, precum și activități de întărire musculară de cel puțin două ori pe săptămână. Mersul rapid este considerat activitate de intensitate moderată, în timp ce alergarea și ciclismul rapid sunt exemple de activitate de intensitate viguroasă. Recomandările trebuie să fie personalizate în funcție de condiția fizică de bază a fiecărei persoane, severitatea simptomelor, condițiile medicale existente, preferințele personale și accesibilitatea.
Evaluarea siguranței este esențială pentru persoanele care sunt fragile sau au simptome cardiace sau respiratorii instabile, leșin recent, infecții acute, dureri necontrolate sau alte instabilități medicale. Unele persoane pot necesita evaluări medicale, intervenții de fizioterapie, exerciții supravegheate sau amânarea temporară înainte de a crește activitatea. Pentru majoritatea pacienților, o abordare graduală este adecvată, începând cu activități cu risc scăzut și crescând treptat durata sau intensitatea. Activitatea ar trebui să fie dezvoltată și monitorizată în timp, iar prescripția de exerciții ar trebui revizuită dacă pacienții experimentează dureri, amețeli, simptome toracice, dificultăți semnificative de respirație sau declin funcțional.
Factori precum depresia, anxietatea, psihoza, durerea cronică, dizabilitatea, sărăcia, responsabilitățile de îngrijire și mediu nesigur pot face activitatea regulată dificilă. Obiectivele colaborative și gradual stabilite, împreună cu monitorizarea, pot fi eficiente. Punctele de plecare posibile includ o plimbare scurtă de 5 minute sau activități pe scaun. Alte opțiuni includ o trimitere la fizioterapie, exerciții de grup supravegheate sau integrarea mișcării în rutina zilnică. Personalul din domeniul sănătății poate evalua nivelurile de activitate fizică și poate trimite pacienții la programele comunitare corespunzătoare de exerciții.
Accesul trebuie să fie abordat împreună cu prescrierea exercițiilor. Fără suport, recomandările pot crește inegalitățile. Programele comunitare de exerciții finanțate, suportul pentru transport, trimiterile la fizioterapie, grupurile supravegheate și parteneriatele cu centrele de recreere pot ajuta persoanele care se confruntă cu bariere financiare, fizice și sociale.
Exercițiul ar trebui să fie prescris ca o componentă structurată a îngrijirii sănătății creierului, nu tratat doar ca un sfat general de stil de viață. Cercetările sugerează că exercițiul poate îmbunătăți starea de spirit și cogniția și poate sprijini sănătatea cardiometabolică, somnul, funcționarea și calitatea vieții. Clinicienii ar trebui să prescrie activități sigure și personalizate și să abordeze barierele participării. Este necesară o cercetare suplimentară adecvată, în special pentru a stabili beneficiile cognitive ale exercițiului la persoanele cu schizofrenie.
