Expunerea copiilor la substanțe chimice de mediu influențează densitatea osoasă
Copiii expuși la anumite substanțe chimice de mediu, inclusiv prin laptele matern și produse de uz cotidian, cum ar fi articolele de îngrijire personală, au o probabilitate mai mare de a avea o densitate osoasă mai scăzută în primul an de viață, conform cercetărilor prezentate la cea de-a 28-a Congres European de Endocrinologie de la Praga.
Rezultatele studiului evidențiază modul în care expunerea la poluanți de mediu în primii ani de viață poate afecta negativ dezvoltarea osoasă, subliniind necesitatea urgentă de a reglementa mai bine utilizarea acestora la nivel național și internațional.
Substanțele chimice cu proprietăți disruptoare endocrine (EDCs) utilizate în fabricarea plasticelor, cosmeticelor, pesticidelor și medicamentelor pot interfera cu funcția normală a hormonilor, la care suntem expuși constant în viața de zi cu zi. EDC-urile au fost asociate anterior cu pubertatea și dezvoltarea copiilor, inclusiv cu dezvoltarea scheletului. Totuși, cu excepția substanțelor perfluoroalkilice și polifluoroalkilice (PFAS), care sunt cunoscute pentru efectele negative asupra sănătății osoase, cercetările referitoare la bisfenoli și ftalați sunt limitate.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii de la Universitatea din Parma, Spitalul Universitar din Parma, Universitatea din Florența, Universitatea din Messina și Spitalul Universitar G. Martino din Messina, Italia, au analizat 52 de substanțe chimice diferite în urina a 88 de sugari sănătoși de o lună. Folosind tehnologia Radiofrequency Echographic Multi Spectrometry (REMS), aceștia au măsurat și densitatea minerală osoasă (BMD) a sugariilor la 48 de ore după naștere, la o lună, la trei luni, la șase luni și la un an.
Cercetătorii au descoperit că cel puțin 21 dintre substanțele chimice de mediu analizate erau detectabile la sugarii de o lună, iar doar băieții aveau o densitate minerală osoasă mai scăzută la naștere. Niveluri mai ridicate de Bisfenol A (BPA) au fost asociate cu o densitate osoasă mai mică la naștere, în timp ce niveluri mai ridicate de ftalați au fost corelate cu o densitate osoasă mai mică atât la șase, cât și la 12 luni. Această asociere a fost mai puternică la 12 luni, când BPA și mai mulți ftalați au fost combinați. În plus, mai multe PFAS, inclusiv PFHxS, și parabeni au fost, de asemenea, implicați în densitatea osoasă mai mică în diferite luni.
„Există dovezi care sugerează că EDC-urile pot afecta negativ dezvoltarea scheletului, care începe în viața fetală și continuă în perioada copilăriei, dar foarte puține studii au măsurat densitatea minerală osoasă în primele 12 luni și au evaluat aceste substanțe chimice la o vârstă atât de fragedă, cum am făcut noi”, a declarat Maria Elisabeth Street.
„Studiul nostru arată că expunerea timpurie la unele EDC-uri – precum PFAS și o combinație de Bisfenol A, ftalați și parabeni – este asociată cu o densitate minerală osoasă mai mică la 12 luni după naștere, sugerând că perioada copilăriei este o fereastră vulnerabilă pentru expunerea la mediu și dezvoltarea scheletului”, a adăugat Street. „Acest lucru necesită protecție și acțiuni pentru a reduce expunerea în timpul sarcinii și după naștere, pentru o sănătate osoasă mai bună în generațiile viitoare.”
