Intervalele scurte între sarcini pot accelera îmbătrânirea biologică a mamelor
Studiul îmbătrânirii biologice, care analizează modul în care celulele, țesuturile și organele se schimbă în timp, independent de vârsta cronologică, devine o direcție de cercetare tot mai importantă, având scopul de a ajuta oamenii de știință să înțeleagă cauzele fundamentale ale bolilor cronice și să găsească modalități de a spori longevitatea.
Un articol de revizuire publicat în revista Trends in Endocrinology & Metabolism pe 22 octombrie discută legăturile dintre sarcină și îmbătrânirea biologică. Autorii sugerează că sarcinile care au loc prea aproape unele de altele pot împiedica organismul să se recupereze complet, provocând acumularea de schimbări legate de îmbătrânirea biologică. Aceștia speră că studierea schimbărilor biologice care au loc în timpul sarcinii poate contribui la îmbunătățirea sănătății materne.
Cercetările anterioare au arătat că vârsta biologică crește temporar în timpul sarcinii, atingând un vârf în jurul celui de-al treilea trimestru sau în momentul nașterii. Dacă acceptăm ideea că aceste schimbări pe termen scurt în vârsta biologică au loc, întrebarea este cum putem corela aceste schimbări cu traiectoria generală a îmbătrânirii pe parcursul vieții.
Articolul propune că timpul de recuperare între sarcini ar putea influența sănătatea pe termen lung a unei mame. Sarcinile repetate cu intervale scurte între ele ar putea împiedica recuperarea completă, permițând acumularea unor schimbări de-a lungul mai multor sarcini.
„Este posibil ca aceasta să schimbe traiectoria generală a îmbătrânirii”, afirmă Poganik, adăugând că aceste schimbări nu echivalează neapărat cu daune biologice. „Știm că un anumit nivel de paritate, adică de a duce o sarcină la termen, este de fapt benefic pentru durata de viață a unei persoane.”
Organizația Mondială a Sănătății recomandă în prezent să se aștepte un minim de 24 de luni după nașterea unui copil înainte de a concepe din nou, pentru a reduce riscurile pentru sănătatea mamei și a copilului. Totuși, Poganik explică faptul că, pentru a face recomandări specifice bazate pe îmbătrânirea biologică, mai sunt necesare cercetări suplimentare care să măsoare vârsta biologică în cadrul mai multor sarcini și să urmeze mamele timp de decenii.
Această cercetare are implicații și pentru îmbunătățirea sănătății materne în timpul și după sarcină. „Ceea ce mă motivează pe termen scurt este abordarea provocărilor clinice actuale, inclusiv a crizei uriașe de mortalitate maternă din Statele Unite comparativ cu alte țări industrializate”, spune Poganik. „Orice informații pe care le putem obține pentru a îmbunătăți sănătatea mamelor fac din aceasta o cercetare valoroasă.”
Pe lângă modelele de metilare din sânge, multe alte instrumente pot contribui la studiul îmbătrânirii biologice, atât în rândul persoanelor însărcinate, cât și în populații mai largi. Acestea includ studii de imagistică cerebrală și date provenite din dispozitive purtabile.
„Există mult entuziasm în utilizarea instrumentelor de evaluare a vârstei biologice pentru a ghida sănătatea individuală pe un nivel preventiv și personalizat”, afirmă Poganik. „Studiul schimbărilor în timpul sarcinii este doar o modalitate de a obține o înțelegere mai fundamentală a îmbătrânirii în ansamblu.”
