Interviu cu Juliana Sloane despre imaginație, hipnoterapie și transformare profundă
Practicile de meditație pot aduce o claritate remarcabilă. Pe parcursul timpului, practicanții devin adesea mai conștienți de gândurile, emoțiile și tiparele recurente.
Însă, conștientizarea nu se traduce întotdeauna în schimbare. Multe persoane care meditează pot recunoaște clar obiceiuri mentale precum anxietatea, autocritica sau dorința de a plăcea altora și, totuși, se regăsesc repetând aceleași tipare. De exemplu, poate fi aceeași dinamică relațională care revine constant sau aceeași voce interioară de îndoială care apare din nou și din nou în timpul practicii.
Ce se întâmplă atunci când recunoașterea unui tipar nu duce la modificarea acestuia? Juliana Sloane, profesoară de meditație și hipnoterapeută, lucrează cu practici care explorează cum straturile mai profunde și subconștiente ale minții și ale sistemului nervos ne modelează comportamentul. În această conversație, discută despre motivele pentru care înțelegerea tiparelor noastre nu duce întotdeauna la transformare, cum imaginația și stările alterate pot deschide noi căi pentru schimbare și cum practicanții de mindfulness ar putea recunoaște când ceva care apare în practică cere o atenție mai profundă.
Angela Stubbs: Subiectul pe care l-am propus inițial pentru această conversație a fost „când înțelegerea nu este suficientă”. Multe persoane pot recunoaște tiparele lor sau înțelege de ce anumite comportamente se repetă în viața lor. Dar înțelegerea de una singură nu duce întotdeauna la o schimbare reală. Din perspectiva ta, de ce se întâmplă asta?
Juliana Sloane: Există cu siguranță situații în care înțelegerea de sine poate fi suficientă. Cineva are un moment de „aha”, ceva se schimbă intern și tiparul se slăbește. Dar, sincer, aceasta este o proporție relativ mică din cazurile pe care le văd, mai ales când vine vorba de tipare și obiceiuri bine înrădăcinate.
Majoritatea persoanelor care vin să lucreze cu mine au deja o mare conștientizare de sine. De obicei, au practici de meditație, au fost la terapie și sunt interesate de dezvoltarea personală. Pot articula clar care sunt tiparele lor. Dar, în ciuda acestei conștientizări, se simt în continuare blocate. Nu pot scăpa de anxietate. Nu pot să nu se mai critice atât de aspru. Continuă să intre în relații care nu sunt potrivite pentru ele.
Această tipologie de tipare nu este doar intelectuală. Ele sunt obiceiuri adânc înrădăcinate în minte și în sistemul nervos. Oamenii le repetă adesea de ani de zile, uneori întreaga lor viață. În timp, aceste repetiții formează căi neuronale foarte puternice care îi îndrumă pe oameni înapoi către același tipar familiar. Înțelegerea tiparului poate fi utilă, dar avem nevoie și de metode pentru a lucra cu condiționarea mai profundă care continuă să îl recreeze.
Un lucru foarte comun pe care îl aud este: „Am lucrat mult la această problemă. O înțeleg intelectual. Dar ceva totuși se simte blocat.”
Angela Stubbs: Cum pot oamenii să înceapă să recunoască atunci când ceva ar putea necesita o explorare mai profundă în loc de observație sau reflecție continuă?
Juliana Sloane: De obicei, până când cineva vine să mă consulte, deja are o intuiție că ceva mai profund se petrece. Un lucru foarte comun pe care îl aud este: „Am lucrat mult la această problemă. O înțeleg intelectual. Dar ceva totuși se simte blocat.”
Sentimentul că există „ceva mai profund” de explorat este adesea un semn bun că cineva ar putea beneficia de lucrul cu aceste straturi de cunoaștere și experiență care se află mai adânc sub suprafață. Cel mai adesea, cineva nu este pregătit atunci când speră la o soluție rapidă care nu necesită participarea activă a acestuia. Nu facem magie, ci ne angajăm activ cu mintea, corpul și sistemul nervos pentru a crea schimbarea necesară.
Lucrul pe care îl fac este să ajut oamenii să își dezvolte instrumente pentru a naviga în propriile lumi interioare și pentru a accesa propriile resurse, cunoștințe și înțelepciune. În cele din urmă, scopul este ca oamenii să se simtă mai împuterniciți în propriul proces și să realizeze că multe dintre răspunsurile pe care le caută sunt deja în interiorul lor.
Angela Stubbs: Dacă multe dintre aceste tipare trăiesc în afara conștientizării conștiente, ce se întâmplă sub nivelul minții gânditoare?
Juliana Sloane: Multe dintre tiparele cu care se confruntă oamenii operează în afara conștientizării conștiente. Tindem să credem că, dacă înțelegem ceva intelectual, ar trebui să putem schimba acel lucru. Dar cele mai multe dintre comportamentele și răspunsurile noastre emoționale sunt influențate de procese care se desfășoară dincolo de nivelul gândirii conștiente.
În timp, experiențele repetate formează tipare puternice în minte și în sistemul nervos. Aceste tipare pot deveni automate, până într-atât încât încep să se simtă ca parte din cine suntem. Chiar și atunci când cineva înțelege tiparul, se poate trezi totuși tras înapoi în el din nou și din nou. Conștientizarea poate ajuta la recunoașterea a ceea ce se întâmplă, dar condiționarea mai profundă care conduce aceste tipare poate continua să opereze sub suprafață.
În multe privințe, mintea conștientă este doar o mică parte din ceea ce ne modelează experiența. Dacă lucrăm doar la acel nivel, lăsăm o mare parte din minte neexplorată.
Angela Stubbs: Folosești adesea cuvântul transă în munca ta. Pentru cititorii care ar putea să nu fie familiarizați cu această idee, ce înseamnă transă?
Juliana Sloane: Când oamenii aud cuvântul transă, adesea își imaginează ceva neobișnuit sau misterios. Și cu siguranță poate părea magic, dar asta nu înseamnă că este inaccesibil. Transa este, de fapt, o stare naturală de conștiință în care oamenii intră și ies tot timpul.
Ideile oamenilor despre hipnoză provin de obicei din spectacole de scenă sau din modele mai vechi în care cineva pare să „preia controlul” asupra minții unei alte persoane. Dar asta nu este cu adevărat cum funcționează munca hipnoterapeutică modernă. Hipnoza este mult mai colaborativă și împuternicitoare decât își imaginează adesea oamenii. Persoana care intră în transă rămâne conștientă și implicată în proces pe toată durata acestuia.
De exemplu, atunci când ești complet absorbit într-un film sau o carte și pierzi noțiunea timpului, aceasta este o formă de stare de transă. Atenția ta devine concentrată și mintea analitică obișnuită se liniștește. În acele momente, mintea devine mai deschisă la imagini, emoții, intuiție și straturi mai profunde ale experienței. În practicile bazate pe transă, lucrăm intenționat cu acest stat de conștientizare concentrată
