Metformina imită efectele metabolice ale exercițiului în pacienții cu cancer de prostată
Un nou studiu a descoperit că metformina, un medicament prescris frecvent pentru diabet, ar putea imita unul dintre efectele biologice esențiale ale exercițiului fizic la bărbații cu cancer de prostată, crescând nivelurile unei molecule legate de echilibrul energetic și controlul greutății, chiar și atunci când pacienții sunt inactivi.
Aceste descoperiri sugerează că metformina ar putea ajuta la contracararea stresului metabolic cauzat de terapia hormonală, când oboseala și alte efecte secundare limitează adesea activitatea fizică.
Studiul a fost condus de cercetători de la Sylvester Comprehensive Cancer Center, parte a University of Miami Miller School of Medicine, și a fost publicat în revista EMBO Molecular Medicine.
Exercițiul este una dintre cele mai fiabile metode de a susține sănătatea în timpul tratamentului pentru cancer. Acesta ajută la reglarea greutății, a glicemiei și a sănătății cardiovasculare, factori care influențează modul în care pacienții se simt în timpul terapiei și cât de bine se recuperează ulterior.
Pentru mulți pacienți cu cancer, exercițiul regulat nu este întotdeauna fezabil. Oboseala, terapia hormonală, durerea sau boala avansată pot limita activitatea fizică, chiar și atunci când sănătatea metabolică devine cea mai importantă.
Această realitate a dus cercetătorii să se întrebe: dacă exercițiul conferă beneficii prin semnale biologice specifice, ar putea unele dintre aceste semnale să fie activate în alte moduri?
Conform cercetării, răspunsul ar putea fi afirmativ. Investigatorii de la Sylvester raportează că metformina crește nivelurile unei molecule naturale implicate în gestionarea energiei și a greutății la pacienții cu cancer de prostată.
Descoperirea nu sugerează că o pastilă poate înlocui activitatea fizică. În schimb, oferă o înțelegere a căilor interne care stau la baza beneficiilor metabolice ale exercițiului și cum aceste căi ar putea fi activate chiar și atunci când mișcarea este limitată.
„Acest studiu reflectă ce este posibil atunci când știința de laborator, biologia metabolică și investigația clinică sunt aduse împreună pentru studii transdisciplinare”, a declarat un cercetător de la Sylvester. „Prin colaborarea între programele de Biologie a Tumorilor, Epigenetica Cancerului și Oncologie Clinică și Translațională ale Sylvester, am reușit să legăm un semnal molecular bine definit de datele reale ale pacienților.”
La baza acestui studiu colaborativ se află o moleculă numită N-lactoyl-phenylalanine, sau Lac-Phe. Deși numele său este tehnic, rolul său este relativ simplu.
Lac-Phe este produs atunci când organismul se află sub cerințe metabolice. Se formează atunci când lactatul, o substanță care se acumulează în timpul efortului, se combină cu fenilalanina, un element de bază al proteinelor. Oamenii de știință au observat pentru prima dată Lac-Phe datorită creșterii nivelurilor sale după exerciții intense, coincizând cu modificări în utilizarea energiei și reglarea apetitului.
În studiile preclinice și în primele studii pe oameni, niveluri mai ridicate de Lac-Phe au fost asociate cu un apetit redus și un control al greutății îmbunătățit, două efecte legate frecvent de activitatea fizică regulată.
Lac-Phe nu crește doar în urma exercițiului. Oamenii de știință au observat niveluri crescute de Lac-Phe la persoanele care iau metformină, chiar și în absența activității fizice. Această suprapunere a ridicat o întrebare importantă pentru tratamentul cancerului: ar putea o cale asociată de obicei cu exercițiul să fie activată farmacologic la pacienții ale căror tratamente limitează mișcarea?
Pentru a explora această întrebare, echipa de la Sylvester s-a concentrat pe cancerul de prostată, unde terapiile bazate pe hormoni sunt cunoscute pentru perturbarea metabolismului, contribuind la creșterea în greutate, rezistența la insulină și riscurile cardiovasculare.
Este demn de remarcat faptul că nivelurile de Lac-Phe la pacienții tratați cu metformină s-au apropiat de cele raportate anterior după exerciții fizice intense. Acest lucru s-a întâmplat chiar dacă pacienții nu se exercitau în momentul prelevării sângelui, iar efectul a persistat după începerea terapiei hormonale.
„Dintr-o perspectivă clinică, observarea unui semnal metabolic care reflectă ceea ce asociem cu exercițiul intensiv a fost surprinzătoare”, a declarat un cercetător. „Pentru pacienții ale căror tratamente sau simptome limitează activitatea fizică, acest tip de efect ar putea fi deosebit de semnificativ.”
Nivelurile mai ridicate de Lac-Phe nu au fost asociate cu un răspuns antitumoral la metformină. Metabolitul nu a corelat cu modificările în antigenul specific prostatei (PSA), un marker standard utilizat pentru monitorizarea cancerului de prostată.
Această distincție este esențială pentru interpretarea studiului. Deși sunt necesare studii extinse suplimentare pentru a determina utilitatea Lac-Phe ca marker al eficacității anticancerigene, se pare că reflectă modul în care organismul gestionează energia, greutatea și stresul metabolic în timpul tratamentului. Aceste rezultate au fost confirmate pentru a asigura că descoperirile nu sunt limitate la un singur cadru clinic. De fapt, creșteri au fost observate și la pacienții care primesc alte terapii metabolice, sugerând că Lac-Phe ar putea reflecta o reacție metabolică mai largă, mai degrabă decât un efect specific al medicamentului.
„Terapia cancerului afectează adesea organismul în moduri care depășesc tumorile”, a spus un alt cercetător. „Susținerea sănătății metabolice poate influența modul în care pacienții tolerează tratamentul și cum se simt în timp, chiar dacă nu schimbă direct creșterea tumorii. Acest studiu a fost o oportunitate de a investiga căile moleculare care pot fi activate terapeutic pentru rezultate mai bune în tratamentele care induc stres metabolic.”
Metformina crește un hormon de stres numit GDF-15, dar acest studiu a constatat că Lac-Phe era mai strâns legat de modificările în greutate. Deoarece cele două nu au crescut simultan, se pare că metformina afectează greutatea prin multiple căi, cu Lac-Phe având un rol mai important.
„Metabolismul este implicat în tot ceea ce fac celulele”, a declarat un cercetător. „Aceste descoperiri sugerează că Lac-Phe ar putea fi un semnal foarte informativ pentru înțelegerea modului în care metformina afectează metabolismul la pacienții cu cancer de prostată.”
În ansamblu, descoperirile oferă o imagine mai clară despre modul în care un medicament utilizat frecvent pentru diabet poate influența sănătatea metabolică în timpul îngrijirii pacienților cu cancer de prostată.
„Ceea ce este încurajator în legătură cu această lucrare este că ne amintește că îngrijirea cancerului nu înseamnă doar țintirea tumorilor, ci și susținerea întregului pacient”, a afirmat un cercetător. „Prin înțelegerea mai bună a modului în care tratamentele afectează metabolismul, putem începe să identificăm modalități de a ajuta pacienții să își mențină forța, reziliența și
