Moartea celulară indusă de cupru stimulează răspunsurile imune antitumorale
Un studiu preclinic realizat de cercetători de la The University of Texas MD Anderson Cancer Center, publicat recent în revista Cell, detaliază o legătură între sistemul imunitar și cuproptoză, un tip de moarte celulară indusă de cupru. Descoperirile sugerează o nouă abordare pentru a depăși rezistența la imunoterapie.
Studiul, condus de Boyi Gan, profesor de Oncologie Experimentală prin Radiații, arată că celulele canceroase care suferă cuproptoză eliberează semnale care activează sistemul imunitar. Este semnificativ faptul că acest studiu este printre primele care demonstrează că cuproptoză poate angaja activ sistemul imunitar și poate îmbunătăți răspunsurile la imunoterapie. În modelele preclinice, o abordare combinată de tratament care induce cuproptoză, împreună cu imunoterapia anti-PD-L1, a încetinit semnificativ creșterea tumorilor.
„Acest studiu dezvăluie un parteneriat anterior neobservat între sistemul imunitar și cuproptoză”, a declarat Gan. „Este important de menționat că agenții inducători de cuproptoză utilizați în studiile noastre au deja experiență clinică și profiluri de siguranță favorabile, iar aceste descoperiri pot oferi un parcurs practic pentru dezvoltarea de noi tratamente combinate pentru pacienții ale căror cancere nu mai răspund la imunoterapie.”
Ce este cuproptoza și care este relația sa cu sistemul imunitar?
Cuproptoza este un tip recent descoperit de moarte celulară reglată, care este declanșată de un exces de cupru. Unele celule canceroase par să fie deosebit de sensibile la cuproptoză, făcând din aceasta o zonă de interes crescând pentru dezvoltarea terapiilor. Totuși, modul în care acest proces interacționează cu sistemul imunitar nu a fost bine înțeles.
Acest studiu a identificat o interacțiune bidirecțională între celulele imune și cuproptoză. În modelele preclinice, prezența celulelor imune – în special celulele T CD8-pozitive, care joacă un rol cheie în atacarea cancerului – a avut un impact semnificativ asupra efectelor anticancerigene ale cuproptozei, iar procesul în sine a eliberat semnale care au activat sistemul imunitar.
Împreună, aceste efecte au creat un ciclu de întărire: celulele imune au promovat cuproptoza în celulele canceroase, iar cuproptoza, la rândul său, a stimulat răspunsuri imune antitumorale mai puternice.
Care este potențialul acestei descoperiri de a depăși rezistența la imunoterapie?
Deși imunoterapia a transformat tratamentele împotriva cancerului, mulți pacienți fie nu răspund, fie dezvoltă în cele din urmă rezistență la aceasta, generând o nevoie urgentă de noi strategii care pot restabili sensibilitatea imună.
O descoperire deosebit de notabilă din acest studiu este că combinarea unui agent care induce cuproptoză cu inhibarea punctelor de control imunitar a fost eficientă chiar și în modelele care erau rezistente la imunoterapie pe cont propriu. De asemenea, cercetătorii au observat că niveluri mai ridicate ale genei FDX1, care ajută la determinarea cât de susceptibile sunt celulele canceroase la cuproptoză, erau legate de răspunsuri mai bune la tratament. Această genă ar putea servi potențial ca biomarker pentru a ajuta la identificarea pacienților care sunt cei mai susceptibili să beneficieze de această strategie.
