Numărul cazurilor de diabet de tip 1 va crește la nivel global până în 2049
Un studiu recent care va fi prezentat la Întâlnirea Anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) în Milano, Italia (28 septembrie – 2 octombrie) estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu diabet de tip 1 (T1D) la nivel mondial va crește cu 29% de la 9,4 milioane în 2025 la 12,1 milioane în 2049.
De asemenea, se estimează că numărul de cazuri noi pe an va crește cu 14% în aceeași perioadă. Aceste estimări au fost realizate folosind modelul DIAMOND-T1D, condus de profesorul Anders Green, Steno Diabetes Center Odense, Danemarca.
Țara gazdă a întâlnirii EASD, Italia, alături de alte țări cu venituri mari (HIC), va înregistra creșteri semnificative ale numărului de persoane cu T1D (prevalență) în 2049 comparativ cu 2025. De exemplu, în Regatul Unit, numărul estimat va crește cu aproximativ o treime (mai mult de 100.000), de la 313.725 la 420.551. În Statele Unite, se preconizează o creștere de peste jumătate de milion, de la 1.492.825 la 2.055.235. Italia va avea o creștere de 16%, ajungând la aproximativ 239.145 de persoane cu T1D în 2049, comparativ cu 205.499 estimat în 2025. În ciuda acestei creșteri a prevalenței, numărul anual de cazuri noi (incidență) va rămâne similar în 2049 comparativ cu 2025 în aceste țări și în alte HIC.
Autorii sugerează că motivele pentru incidența și prevalența ridicată prognozată în 2049 în țări precum Australia, SUA și Regatul Unit sunt probabil o combinație de factori genetici, declanșatori de mediu și rate ridicate de detectare a cazurilor (datorită infrastructurii de sănătate bine dezvoltate în aceste țări și în alte HIC).
În timp ce țările cu venituri mici (LIC) precum Tanzania vor vedea rata cazurilor noi pe an dublându-se (de la 3.275 la 6.177 anual între 2025 și 2049), numărul absolut de persoane cu T1D în Tanzania va rămâne relativ scăzut comparativ cu HIC (dublându-se, dar de la un număr relativ scăzut de 19.101 la 39.673).
Datele epidemiologice despre T1D sunt limitate, fiind în special rare în țările cu venituri mici și medii (LMIC). Estimările precise ale incidenței, prevalenței și ratelor de mortalitate în T1D sunt esențiale pentru formularea politicilor de sănătate locale și naționale și pentru implementarea inițiativei „Global Diabetes Compact” a Organizației Mondiale a Sănătății, care își propune să reducă riscurile diabetului și să asigure accesul echitabil, cuprinzător, accesibil și de calitate la tratament și îngrijire pentru toți cei diagnosticați cu diabet.
Spre deosebire de estimările anterioare, modelul DIAMOND-T1D ia în considerare modelele istorice de disponibilitate a insulinei și își propune să furnizeze estimări globale, regionale și specifice țărilor pentru incidența, prevalența și mortalitatea T1D din 1900 până în 2050. Modelul folosește date disponibile despre incidența T1D, distribuția pe grupe de vârstă a populației și supraviețuirea, combinându-le cu presupuneri referitoare la ratele de incidență și mortalitate specifice vârstei pentru T1D și anul introducerii insulinei în fiecare țară. Modelul a fost validat pe baza datelor din registrele populației din Danemarca și Scoția. În viitorul apropiat, modelul va fi disponibil ca un sistem web prietenos, cu acces deschis, care va permite utilizatorilor să creeze scenarii epidemiologice alternative specifice țărilor prin modificarea variabilelor cheie de intrare.
Modelul DIAMOND-T1D estimează o creștere a cazurilor incidentale globale de T1D pe an de la 530.024 în 2025 la 605.058 în 2049 (o creștere de 14%). Numărul persoanelor care trăiesc cu T1D este estimat să crească cu 29%, de la 9,4 milioane la 12,1 milioane în această perioadă. Deși majoritatea persoanelor cu T1D trăiesc în țări cu venituri mari (HIC) și în țări cu venituri medii (MIC), cea mai mare creștere relativă a prevalenței T1D este așteptată să se producă în LIC, pe măsură ce accesul la insulină, monitorizarea glicemiei și supraviețuirea se îmbunătățesc în aceste țări.
Grupa de vârstă 0-19 ani a fost estimată a reprezenta 42% din cazurile incidente în 2025, variind de la 37% în HIC la 49% în LIC. Această grupă de vârstă a fost estimată să reprezinte 15% din decesele globale totale în populația cu T1D în 2025, variind de la 4% din decesele la toate vârstele în HIC la 34% în LIC. Pentru toate decesele cauzate de orice motiv în rândul persoanelor care trăiesc cu T1D, modelul estimează o creștere de la 361.383 în 2025 la 537.621 în 2049.
În concluzie, autorii subliniază: „Estimăm o creștere a poverii globale a T1D, subliniind necesitatea de a continua să îmbunătățim accesul la insulină și calitatea îngrijirii, în special în mediile cu resurse limitate. Estimările noastre de prevalență sunt mai scăzute decât estimările existente din alte surse, inclusiv T1D Index și Studiul Global al Povarei Bolii, în principal din cauza unor presupuneri mai conservatoare referitoare la supraviețuirea persoanelor cu T1D, în special la vârste mai înaintate și în țările cu venituri mici și medii. În acest context, modelul DIAMOND-T1D oferă o abordare nouă care permite modificarea presupunerilor cheie referitoare la ratele de incidență și supraviețuire specifice vârstei în T1D, facilitând luarea deciziilor informate și, în același timp, făcând modelul treptat mai precis pe măsură ce devin disponibile mai multe date despre T1D.”
