O nouă hartă arată clustere de celule B asociate cu boala renală diabetică avansată

eWell
eWell

O nouă hartă dezvăluie clustere de celule B asociate cu boala renală diabetică avansată

O nouă hartă detaliată a rinichiului uman a scos la iveală o formă până acum nerecunoscută de boală renală diabetică (DKD), caracterizată prin clustere de celule imune, în special celule B, legate de o progresie mai rapidă a bolii.

Conform rezultatelor unui studiu realizat de cercetători de la Perelman School of Medicine, Universitatea din Pennsylvania, publicat în revista Nature, aceste descoperiri ar putea ajuta la ghidarea unor tratamente mai bine direcționate în viitor.

Boala renală diabetică afectează între 20% și 40% din persoanele cu diabet, fiind o cauză principală a bolii cronice de rinichi (CKD) și a bolii renale în stadiu terminal (ESKD). În Statele Unite, aproximativ un adult din trei cu diabet are CKD. Global, povara continuă să crească: DKD cronic de tip 2 a afectat peste 107 milioane de persoane în 2021, o creștere de 85% față de 1990, cauzată de creșterea populației, îmbătrânire și supraviețuire mai îndelungată cu diabet.

În prezent, medicii se bazează pe măsuri precum funcția renală și nivelurile de proteină din urină pentru a detecta CKD, dar aceste măsuri nu explică de ce boala progresează diferit de la o persoană la alta.

Cercetătorii au folosit o tehnologie nouă care le permite să studieze activitatea genică direct în probele de țesut, păstrând în același timp structura acestora intactă. Această metodă dezvăluie nu doar ce celule sunt prezente, ci și unde se află și cum interacționează. Echipa a analizat probe de rinichi de la zeci de pacienți, studind peste cinci milioane de celule și identificând modele de grupare a celulelor și interacțiunile lor, creând în esență o hartă a modului în care boala schimbă structura rinichiului. O descoperire importantă a fost un model de țesut asociat cu cicatrizare și inflamație, care a devenit mai comun pe măsură ce boala a progresat.

În zonele inflamate, cercetătorii au făcut o descoperire esențială: în cazul unora dintre pacienți, celulele B, un tip important de celulă imunitară care produce anticorpi și coordonează răspunsurile imune, au format clustere organizate care seamănă cu structuri întâlnite în mod normal în bolile autoimune. Pacienții cu aceste regiuni bogate în celule B au experimentat o progresie mult mai rapidă către insuficiență renală. „Acesta a fost un rezultat neașteptat,” a spus Katalin Susztak, MD, PhD, autor senior, profesor în Electroliți Renali și Hipertensiune și co-director al Penn/CHOP Kidney Innovation Center. „Celulele B nu au fost văzute în mod tradițional ca un motor major al bolii renale diabetice. Dar, în cazul unor pacienți, acestea formează structuri imune organizate care par să agraveze boala.” Aceste zone conțineau de asemenea alte celule imune care sprijină celulele B, sugerând că răspunsurile imune active au loc direct în rinichi.

Cercetătorii au folosit apoi aceste informații pentru a dezvolta instrumente care ar putea identifica această formă de boală cu risc ridicat fără a necesita o cartografiere detaliată a țesutului. Ei au creat o semnătură bazată pe gene și un test de sânge care pot ajuta la prezicerea pacienților mai predispuși la o progresie rapidă a bolii.

Studiul sugerează că boala renală diabetică nu este o singură afecțiune, ci un grup de tipuri diferite de boală. Recunoașterea acestor diferențe ar putea ajuta medicii să aleagă tratamente mai eficiente, mai ales pe măsură ce noi terapii care vizează sistemul imunitar devin disponibile. „Înțelegerea modului în care inflamația este organizată în rinichi ne oferă o nouă modalitate de a clasifica boala,” a declarat Bernhard Dumoulin, MD, un cercetător postdoctoral în laboratorul Susztak și autor principal al studiului. „Aceasta ar putea duce la tratamente mai precise adaptate fiecărui pacient.”

Studiul demonstrează, de asemenea, puterea de a investiga boala direct în țesut printr-o abordare spațială aproape de întreaga genă, dezvăluind modele biologice și procese ale bolii care ar putea fi omise atunci când celulele sunt studiate în izolare.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *