Semaglutida prelungește viața și încetinește îmbătrânirea fiziologică la șoareci sănătoși
Un studiu finanțat de National Institutes of Health (NIH) a arătat că medicamentul GLP-1 semaglutidă a extins durata de viață a șoarecilor mai în vârstă și sănătoși, temperând efectele negative ale îmbătrânirii.
Cercetătorii de la Universitatea din California, Berkeley, au comparat direct efectele tratamentului cu cele ale restricției calorice. Rezultatele au indicat că medicamentul imită beneficiile anti-îmbătrânire ale restricției calorice, conferind chiar avantaje mai mari în anumite domenii.
Deși GLP-1-urile au demonstrat că întârzie apariția multor boli legate de vârstnicie la animale, acest nou studiu pe șoareci mai în vârstă și sănătoși oferă dovezi că aceste medicamente ar putea încetini însăși îmbătrânirea fiziologică, o idee care ar putea lega beneficiile extinse ale GLP-1-urilor de o sursă comună.
„Cele mai multe boli cronice sunt profund înrădăcinate în procesul de îmbătrânire. Dacă agonistii GLP-1 încetinesc într-adevăr acest proces, atunci o gamă largă de beneficii clinice este exact ceea ce ne-am aștepta să vedem”, a declarat Rafael de Cabo, Ph.D., investigator senior la National Institute on Aging (NIA) al NIH și autor al unui comentariu pe marginea noului studiu.
Pentru a înțelege impactul GLP-1-urilor într-un moment în care efectele îmbătrânirii sunt cele mai pronunțate, autorii studiului, conduși de Danica Chen, Ph.D., au administrat semaglutidă la șoareci femele de 20 de luni timp de trei luni.
Comparativ cu un grup de control, șoarecii tratați cu medicamentul au arătat o îmbunătățire a funcției musculare și cognitive. Analiza expresiei genelor a arătat că mai multe caracteristici ale îmbătrânirii naturale, cum ar fi inflamația crescută și capacitatea regenerativă redusă, au fost diminuate la animalele tratate.
Un alt grup de șoareci, tratați până la sfârșitul vieții, a avut o durată medie de viață cu aproape 100 de zile mai lungă decât cea a șoarecilor netratați.
Autorii au comparat apoi semaglutida cu restricția calorică pentru a determina dacă beneficiile sale erau simple consecințe ale reducerii consumului alimentar sau dacă existau alte motive.
Peste cinci luni, cercetătorii au administrat semaglutidă unui grup de șoareci femele de 20 de luni, în timp ce un alt grup a primit o dietă cu restricție calorică de 24% care a corespuns modelului de alimentație al animalelor tratate. Autorii au tras numeroase paralele între cele două grupuri, majoritatea măsurătorilor fiziologice rămânând stabile. Cu toate acestea, șoarecii tratați cu semaglutidă au depășit nivelurile de bază în ceea ce privește comportamentul explorator, memoria spațială și menținerea nivelului de glucoză în sânge. Grupurile au diferit și în ceea ce privește rata metabolică, care a fost redusă la animalele cu restricție calorică, dar în mare parte neschimbată la șoarecii tratați cu semaglutidă.
Aceste diferențe sugerează că medicamentele GLP-1 accesează o cale biologică independentă de restricția calorică. Descoperirea acestei posibile căi și beneficiile care ar putea deriva specific din aceasta reprezintă o direcție importantă pentru cercetările viitoare în dezvoltarea intervențiilor care îmbunătățesc longevitatea.
Deși aceste descoperiri ar putea ghida cercetările viitoare, ele nu implică faptul că rezultate similare ar putea fi obținute imediat la oameni. Studii clinice suplimentare, cum ar fi analiza recentă post-hoc a trialului SLIM LIVER, vor fi necesare pentru a determina eficiența clinică a GLP-1-urilor asupra longevității pacienților umani.
Investigațiile clinice viitoare ar putea explora, de asemenea, beneficiile în rândul persoanelor sănătoase vârstnice, a explicat Chen, ceea ce ar extinde semnificativ aplicabilitatea GLP-1-urilor.
