Studii evidențiază legătura dintre leziunile cerebrale traumatice și mortalitatea crescută în Pakistan
Leziunile cerebrale traumatice (TBI) în Pakistan sunt asociate cu un risc crescut de deces și dizabilitate pe termen lung, chiar și în cazul leziunilor ușoare până la moderate, conform a două studii recente publicate în JAMA Network Open, coordonate de cercetători de la Weill Cornell Medicine.
Majoritatea TBI-urilor au loc în țările cu venituri mici și medii, adesea din accidente rutiere, însă rezultatele pe termen lung ale pacienților rămân slab înțelese.
Cercetătorii au analizat datele dintr-un registru de traumă al tuturor pacienților răniți din două centre de îngrijire din Karachi, Pakistan, între decembrie 2021 și mai 2024. Studiile au urmărit pacienții timp de un an după accident, oferind una dintre cele mai detaliate imagini de până acum despre ce se întâmplă după TBI într-un mediu cu resurse limitate.
Primul studiu, publicat pe 11 august, s-a concentrat pe pacienții cu TBI sever și moderat, în timp ce al doilea, publicat pe 13 august, a examinat rezultatele leziunilor cerebrale traumatice ușoare. Împreună, studiile au constatat că urmările leziunilor cerebrale depind de mai mulți factori, nu doar de severitatea la internare, iar mulți pacienți rămân vulnerabili după externare.
„Am descoperit că TBI-urile sunt responsabile pentru un număr ridicat de decese legate de traumă în Pakistan, chiar și în cazul leziunilor ușoare până la moderate, ceea ce nu ne așteptam. Pacienții cad prin crăpăturile sistemului de îngrijire a traumelor înainte, în timpul și mai ales după spitalizare”, a declarat Dr. Junaid Razzak.
Studiul sugerează că multe decese și dizabilități ar putea fi prevenite în Pakistan și în alte țări cu venituri mici și medii prin întărirea sistemelor de traumă, inclusiv prin acces mai rapid la îngrijiri adecvate, monitorizare structurată post-exitare și servicii de reabilitare extinse.
Focalizarea pe prima lună după externare este esențială. Clinicienii utilizează Scala Coma Glasgow (GCS), un sistem de evaluare de 15 puncte a răspunsurilor oculare, verbale și motorii pentru a evalua alertitatea pacienților după o leziune craniană. TBI sever, corelat cu un scor de 3-8, înseamnă că persoanele nu pot urma comenzi sau răspunde la durere și pot avea dificultăți cu căile respiratorii. TBI moderat, cu un scor de 9-12, înseamnă că pacienții pot fi confuzi, dar pot răspunde la comenzi simple.
Primul studiu a analizat 819 pacienți din registru diagnosticați cu TBI moderat (45%) și sever (55%), bazându-se pe GCS. Așa cum era de așteptat, pacienții cu leziuni severe se confruntau cu cel mai mare risc de deces și dizabilitate. Totuși, cercetătorii au fost surprinși de rezultatele slabe ale pacienților cu leziuni moderate, care în mod normal ar avea șanse mai bune de recuperare.
Numeroase decese au avut loc în prima lună după externare, sugerând că pacienții rămân vulnerabili în timpul tranziției de la îngrijirea spitalicească la viața de acasă. La 12 luni, mortalitatea a atins aproape 60% în rândul pacienților cu TBI moderat și aproape 88% în cazul celor cu leziuni severe. Comparativ, un studiu anterior din țările cu venituri mari a arătat rate de mortalitate respective de 9% și 30%.
În ambele studii, cercetătorii au constatat că vârsta înaintată, lipsa intervenției chirurgicale și severitatea mai mare a leziunii erau asociate cu un risc crescut de deces.
Telemedicina și urmărirea regulată la distanță pot fi o modalitate practică de a monitoriza recuperarea și de a identifica complicațiile devreme, au propus autorii.
Al doilea studiu a evaluat 602 pacienți din registru cu TBI ușor, definiți printr-un GCS de 13-15. Acești pacienți sunt adesea conștienți și pot urma comenzi, dar pot experimenta confuzie temporară sau pierderi de memorie.
Cercetătorii au descoperit că nu toate TBI-urile ușoare au aceeași prognoză. Unii pacienți cu scoruri mai mici în intervalul ușor au avut rezultate considerabil mai slabe, inclusiv o mortalitate mai mare și o calitate a vieții mai scăzută în timpul recuperării, comparativ cu cei care au obținut scorul maxim de 15. Este posibil ca unele leziuni clasificate și tratate ca ușoare să fi fost, de fapt, mai grave, au spus autorii. De asemenea, externarea prematură din spital ar fi putut contribui la această descoperire, având în vedere că pacienții au stat aproximativ două zile.
În general, rata mortalității la 12 luni a fost de 14% pentru toate grupurile din al doilea studiu, ceea ce este relativ ridicat, comparativ cu țările cu venituri mai mari, conform literaturii publicate.
„Intuiția mea este că și persoanele cu dizabilități ușoare, care trăiesc deja la limita sărăciei, ajung sub linia sărăciei atunci când nu pot munci sau îndeplini sarcini de bază”, a spus Dr. Razzak. „Apoi, accesul lor la îngrijiri medicale de bază și capacitatea de a se îngriji scad semnificativ.”
„Există un ‘lanț de supraviețuire’ rupt, în care martorii nu știu cum să reacționeze la un accident, șoferii de ambulanță nu știu care spitale au paturi disponibile, iar furnizorii de îngrijiri de urgență se grăbesc împotriva timpului”, a spus Dr. Razzak. „Tratamentul în primele 48 de ore este crucial pentru rezultate mai bune.”
Dr. Razzak intenționează să cerceteze modul în care sistemele de îngrijire a traumelor pot fi proiectate și mai bine echipate pentru a aduce pacienții la facilități adecvate. „Prin creșterea vizibilității acestei probleme în rândul guvernului, sperăm că aceste lacune pot fi remediate, salvând un număr semnificativ de vieți”, a adăugat el.
