Studii genetice urmăresc epidemia semnificativă de chikungunya din Insula Réunion
Între august 2024 și iunie 2025, Insula Réunion a fost afectată de o epidemie majoră de chikungunya, cu peste 54.000 de cazuri confirmate și 43 de decese, devenind astfel a doua mare epidemie a virusului chikungunya pe insulă, după cea din 2005-2006, care a afectat aproximativ o treime din populația insulei.
Chikungunya este un virus transmis de țânțari, în special de specia Aedes; deși rar fatal, acesta provoacă dureri articulare severe care pot persista luni sau chiar ani.
În 2025, tulpina epidemică din Réunion a ajuns și în alte insule din Oceanul Indian, iar pe parcursul verii a generat un număr fără precedent de cazuri în regiunile temperate din Europa și în China.
Pe durata epidemiei, Centrul Național de Referință pentru Arbovirusuri din Réunion a desfășurat o supraveghere genomică intensivă, secvenționând peste 3.000 de genomuri virale aproape complete de pe întreaga insulă. Această proporție de eșantionare în raport cu cazurile confirmate a fost comparabilă doar cu eforturi similare pentru alți patogeni, cum ar fi Ebola și SARS-CoV-2.
Aceste date au oferit o bază solidă pentru a urmări evoluția virusului, dispersia sa și, în cele din urmă, reculul epidemic.
Pentru a valorifica aceste date, o echipă de cercetători din Belgia, Franța și Statele Unite a aplicat metode de analiză filodinamică și filogeografică, care permit citirea relațiilor evolutive dintre genomurile virale pentru a reconstrui traiectoria și modul de răspândire al patogenului.
Analizele sugerează că epidemia a avut probabil o singură introducere, iar virusul a circulat apoi într-un mod foarte amestecat, cu mișcări frecvente între municipalități, influențate de mobilitatea umană și densitatea populației. Această răspândire generată de activitățile umane a fost deosebit de vizibilă în vârful epidemiei, cu schimburi virale repetate între zone rezidențiale îndepărtate.
Cercetătorii au examinat și factorii care explică încheierea epidemiei. Modelele lor arată că dinamica epidemiei a fost asociată cu condițiile climatice (temperatură și precipitații, care influențează densitatea și activitatea țânțarilor), dar că clima, de una singură, nu poate explica declinul transmiterii. Acumularea treptată a imunității populației a fost, teoretic, suficientă pentru a reduce numărul efectiv de reproducere sub 1, aducând epidemia la sfârșit.
Cu aproximativ 66% din populație acum imună la virus, autorii concluzionează că riscul unei mari recidive este scăzut. Această predicție a fost confirmată în sezonul următor, în care au fost raportate doar câteva cazuri locale, în ciuda circulației continue a virusului chikungunya în alte părți ale Oceanului Indian.
Studiul subliniază importanța integrării datelor genomice, demografice, de mediu și de imunitate în evaluarea epidemiologică și indică instrumente concrete pentru viitor, precum monitorizarea continuă a seroprevalenței pentru a anticipa schimbările în transmitere și controlul vectorilor țintiți.
