Un medicament comun pentru colesterol ar putea ajuta la distrugerea protecției celulelor canceroase ovariene
Un studiu realizat de Universitatea Duke, finanțat de guvern, arată că lichidul care se acumulează în abdomenul femeilor cu cancer ovarian avansat, cunoscut sub numele de ascite, ar putea juca un rol mai complex decât se credea anterior.
Acest lichid nu doar că provoacă disconfort, dar ajută celulele canceroase să supraviețuiască și să se răspândească. Descoperirile sugerează că un medicament pentru colesterol, folosit de decenii, ar putea întrerupe această protecție, deși nu tratează efectiv cancerul ovarian.
Studiul sugerează că modificarea mediului în care se dezvoltă cancerul ar putea face celulele mai vulnerabile la tratamentele existente. Specialiștii au considerat, de obicei, ascitele ca pe un simptom, dar acum se știe că oferă un avantaj de supraviețuire cancerului, umplând o lacună majoră în înțelegerea modului în care se răspândește cancerul ovarian.
Medicamentele sunt folosite pentru a drena ascitele, ameliorând durerea și îmbunătățind mobilitatea, oferind pacienților o ușurare, chiar dacă nu opresc boala. Aceste lichide apar în 90% dintre pacienții cu cancer ovarian avansat.
Conform noului studiu, ascitele acționează ca un scut, ajutând celulele canceroase să evite o formă specifică de moarte celulară numită ferroptoză. Ferroptoza este un tip de oxidare celulară care se produce atunci când fierul din interiorul celulei reacționează cu anumite grăsimi, provocând distrugerea membranei celulare.
Studiul publicat în Nature Communications demonstrează modul în care aceste celule supraviețuiesc în ciuda vulnerabilității lor naturale. Cercetătorii au expus linii de celule canceroase și celule tumorale prelevate de la pacienți în ascite reale și au observat cum acestea reacționează la stimulii care declanșează ferroptoza.
Lichidul a protejat celulele canceroase prin schimbarea modului în care acestea stochează grăsimile și controlează nivelurile de fier, blocând astfel moartea celulară. Protecția a fost observată chiar și la imersii de doar 2%, deși în pacientele respective celulele sunt complet învăluite de lichid.
„Ceea ce ne-a surprins a fost cât de selectiv a fost acest efect”, a declarat primul autor al studiului. „Ascitele nu au protejat celulele canceroase de alte forme de moarte celulară bine cunoscute, cum ar fi apoptoza sau necroza – a blocat doar ferroptoza.”
Cercetătorii au analizat componenta ascitelor, cum ar fi lipidele, proteinele și moleculele mici, pentru a înțelege ce se întâmplă când fiecare componentă este eliminată. Când lipidele au fost eliminate, efectul protector a dispărut, ceea ce a indicat că lipidele sunt cheia supraviețuirii acestor celule canceroase.
În plus, cercetătorii au descoperit un ajutor neașteptat: bezafibratul, un medicament mai vechi pentru colesterol, utilizat pentru a reduce trigliceridele prin modificarea procesării grăsimilor în organism.
„Ideea din spatele testării medicamentelor care reduc lipidele a fost să imităm ceea ce se întâmplă când lipidele sunt eliminate din ascite”, a explicat primul autor. Medicamentul a restabilit sensibilitatea la ferroptoză, dar doar în prezența ascitelor. Folosit singur, nu a provocat moartea celulară și nici nu a încetinit creșterea tumorilor la șoareci.
Impactul medicamentului depindea de mediul în care se află cancerul, în acest caz, fluidul bogat în grăsimi care învăluie tumora. Cercetătorii au constatat că țintirea acestui mediu, utilizând medicamente reproiectate, cum ar fi bezafibratul, ar putea expune celulele canceroase mai mult la tratamentele existente.
Descoperirea ar putea avea implicații și în alte tipuri de cancer, inclusiv în cazul cancerelor colorectale și pancreatice, care se pot răspândi în cavitatea abdominală. „Această cercetare arată cât de mult contează mediul din jurul unei tumori”, a spus cercetătorul. „Fluidele biologice, cum ar fi ascitele, nu oferă doar un loc pentru mișcarea celulelor canceroase, ci contribuie activ la modul în care cancerul se răspândește.”
