Un studiu de nouă ani arată legătura între singurătate și riscul cardiac
Un studiu desfășurat pe o perioadă de nouă ani, ce a implicat peste 10.000 de adulți, a relevat cum fluctuațiile sentimentelor de singurătate, chiar și în rândul celor cu o izolare socială moderată, sunt legate de un risc crescut de boli cardiace și accidente vasculare cerebrale.
Un studiu recent publicat în Archives of Public Health a descoperit că anumite modele de izolare socială și singurătate în timp sunt asociate cu riscul de boală cardiovasculară (CVD) în rândul adulților de vârstă medie și vârstnici.
Izolarea socială și singurătatea sunt factori psihosociali interconectați, dar distincți. Izolarea socială se referă la faptul de a avea puține relații sociale sau contact limitat cu alții, în timp ce singurătatea reprezintă sentimentul subiectiv că relațiile sociale nu sunt suficiente sau nu satisfac nevoile individului.
Amandouă aceste aspecte au fost asociate cu rezultate negative asupra sănătății, inclusiv boli cardiovasculare. Analizarea individuală sau transversală a acestor factori poate să nu surprindă interacțiunile și schimbările lor în timp.
În cadrul studiului, cercetătorii au avut ca scop identificarea modelelor longitudinale de izolare socială și singurătate care apar împreună și investigarea asocierilor acestora cu riscul de CVD la adulții cu vârsta de 45 de ani și peste.
Studiul a inclus 10.823 de participanți din China Health and Retirement Longitudinal Study (CHARLS), o cercetare longitudinală care vizează adulții de vârstă medie și vârstnici din China. Datele au fost analizate cuprinzând perioada 2011-2020. Participanții cu CVD la începutul studiului au fost excluși din analiză.
Izolarea socială a fost evaluată prin cinci indicatori, inclusiv starea civilă, modul de trai, contactul cu copiii, participarea socială și locuința în mediul rural. Singurătatea a fost măsurată printr-o întrebare referitoare la frecvența cu care participanții s-au simțit singuri în ultima săptămână.
Cercetătorii au folosit modelarea dual-trajectory pe grupuri pentru a clasifica participanții în funcție de modele similare de izolare socială și singurătate în timp. Această abordare a permis analiza modului în care cei doi factori s-au dezvoltat împreună, spre deosebire de o analiză bazată pe o singură măsurare.
Ulterior, au fost utilizate modele de risc proporțional pe intervale discrete pentru a examina asocierile dintre aceste modele și riscul de CVD. Grupul caracterizat prin izolare socială moderată și singurătate scăzută a servit ca grup de referință pentru comparații.
Izolarea socială și singurătatea au fost evaluate repetat pe parcursul următoarelor etape, în timp ce evenimentele cardiovasculare au fost înregistrate în aceeași perioadă de studiu. Astfel, analiza nu a putut întotdeauna stabili dacă schimbările în relațiile sociale au precedat apariția bolii cardiovasculare.
Analiza a fost observațională, ceea ce înseamnă că studiul a putut identifica asocieri între traiectorii și riscul de CVD, dar nu a putut stabili că izolarea socială sau singurătatea cauzează boli cardiovasculare.
Analiza a identificat cinci modele distincte de izolare socială și singurătate. Pe parcursul următoarelor etape, au fost raportate 2.589 de noi cazuri de CVD. Riscul cel mai mare comparativ cu grupul de referință a fost înregistrat în rândul celor cu izolare socială moderată și singurătate fluctuantă, având o creștere de 53% a riscului. Această asociere sugerează că, chiar și fără o izolare socială mare, schimbările în singurătate în timp pot fi asociate cu un risc mai mare de CVD.
Riscul a fost, de asemenea, crescut printre participanții cu atât izolare socială mare, cât și singurătate mare, fiind de 29% mai mare în comparație cu grupul de referință.
Însă, riscul a fost cu 16% mai mare și printre participanții cu izolare socială scăzută și singurătate scăzută. În acest grup, izolarea socială a crescut în anii de urmărire, iar participanții au avut rate mai mari de fumat, consum de alcool și obezitate. Cercetătorii au subliniat că factori de sănătate neanalizați și alte surse de bias ar putea explica această asociere neașteptată. Rezultatul indică asocieri complexe între acești factori de risc și riscul de CVD, mai degrabă decât un model liniar.
Participanții cu izolare socială mare, dar singurătate scăzută nu au avut o diferență statistic semnificativă în riscul de CVD comparativ cu grupul de referință, care avea izolare socială moderată și singurătate scăzută.
Este demn de menționat faptul că absența unei diferențe statistice semnificative în riscul de CVD în rândul participanților cu izolare socială mare, dar singurătate scăzută, contrasta cu riscul crescut asociat cu fluctuația sau cu singurătatea mare. Totuși, această constatare nu dovedește că izolarea socială mare este inofensivă sau că singurătatea scăzută protejează împotriva bolilor cardiovasculare.
Acest lucru subliniază importanța de a distinge între circumstanțele sociale obiective ale unei persoane și experiența subiectivă a acestora.
Aceste descoperiri trebuie interpretate cu precauție. Fiind un studiu observațional, nu poate stabili cauzalitatea sau determina valoarea preventivă a intervențiilor pentru reducerea singurătății. Alți factori ar putea contribui atât la singurătate, cât și la riscul de CVD, complicând asocierile. Un nivel de sănătate precară ar putea, de asemenea, să fi contribuit la izolarea socială sau la singurătate înainte ca boala cardiovasculară să fie diagnosticată, ridicând posibilitatea unei cauzalități inverse.
Studiul a evaluat singurătatea folosind o singură întrebare, care poate să nu surprindă întreaga sa complexitate. Rezultatele cardiovasculare s-au bazat pe diagnosticele raportate de medici despre boli de inimă sau accidente vasculare cerebrale, mai degrabă decât pe verificări clinice independente, introducând astfel posibilitatea unor erori de măsurare.
Examinarea a fost efectuată pe un eșantion chinezesc, ceea ce limitează generalizabilitatea. În plus, indicele de izolare socială a inclus locuința în mediul rural, o măsură specifică contextului care poate să nu fie aplicabilă în alte populații sau comparabilă direct cu alte studii.
Studiul sugerează că relația dintre izolarea socială, singurătate și bolile cardiovasculare este mai complexă decât o simplă asociere între dimensiunea rețelei sociale a unei persoane și sănătatea acesteia. Considerarea ambelor aspecte împreună poate fi mai utilă decât fiecare în parte.
Asocierea cea mai puternică a fost observată în rândul participanților cu izolare socială moderată și singurătate fluctuantă. Un alt grup vulnerabil a experimentat atât izolare socială mare, cât și singurătate mare. Cercetătorii sugerează că aceste evaluări combinate ar putea ajuta la identificarea adulților de vârstă medie și vârstnici expuși riscurilor pentru screeningul riscurilor cardiovasculare, însoțit de suport
