Studiul evidențiază rolul celulelor imune în formarea plăcilor vasculare
Un nou studiu realizat de LMU arată cum diferite celule imune influențează formarea depunerilor vasculare periculoase și identifică miR-147 ca un potențial punct de plecare pentru terapii viitoare.
Inima și creierul depind de un flux constant de oxigen. Chiar și întreruperile scurte ale circulației sanguine pot avea consecințe grave, cum ar fi atunci când un vas este îngustat sau blocat de depuneri. Punctele de ramificație ale vaselor de sânge sunt deosebit de vulnerabile la astfel de depuneri. Aici, grăsimile precum colesterolul au o probabilitate mai mare de a se acumula în peretele vascular. Rezultatul este ateroscleroza, o modificare treptată a arterelor care crește riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
Sistemul imunitar joacă, de asemenea, un rol în acest proces. De-a lungul anilor, așa-numitele macrofage – celule de curățare ale sistemului imunitar – se acumulează în peretele vascular. Acestea absorb grăsimi, le stochează și, în cele din urmă, mor. Ceea ce rămâne sunt resturi celulare și grăsimi depuse, din care se pot forma cristale de colesterol. Aceste cristale destabilizează plăcile, favorizând formarea cheagurilor de sânge și crescând astfel riscul unei blocări acute a vaselor.
Macrofagele au un rol dual. O echipă de cercetători de la LMU a analizat mai atent rolul diferitelor macrofage în plăcile aterosclerotice. Folosind imagini microscopice în patru dimensiuni ale plăcilor la șoareci, echipa condusă de Andreas Schober și Maliheh Nazari Jahantigh a demonstrat că nu doar macrofagele încărcate cu lipide, ci și cele fără lipide au un rol decisiv în modelarea procesului bolii.
Aceste macrofage fără lipide îndeplinesc o funcție duală: pe de o parte, ele curăță resturile celulare, inclusiv ADN-ul din celulele moarte, limitând astfel formarea cristalelor de colesterol. Pe de altă parte, ele atacă endotelul – stratul subțire de celule care căptușește și protejează interiorul vaselor de sânge. Inflamația acționează, așadar, nu doar ca o forță dăunătoare, ci și, în parte, ca o forță limitatoare.
La baza acestui echilibru se află o micromoleculă de ARN: miR-147. Acest microARN este produs în principal în macrofagele fără lipide. Acolo, el ajută celulele să elimine resturile celulare moarte, limitând totodată și daunele aduse endotelului. Atunci când miR-147 este absent, formarea plăcilor, depunerile de ADN din celulele moarte și cristalele de colesterol cresc semnificativ.
Conform echipei de cercetare, acest efect se datorează faptului că miR-147 suprimă producția proteinei Galectin-3 în macrofagele fără lipide. Atunci când Galectin-3 este eliberat, nu doar că dăunează celulelor endoteliale, dar și perturba alimentarea cu energie a macrofagelor. Fără acea energie, celulele curăță resturile mai lent – un proces care poate duce la o formare și mai accelerată a plăcilor.
Răspunsul inflamator în ateroscleroză este complex și include atât efecte dăunătoare, cât și mecanisme care limitează creșterea plăcii. Aici se află o oportunitate terapeutică: un tratament bazat pe miR-147 ar putea influența selectiv procesele inflamatorii din plăcile aterosclerotice și, pe termen lung, ar putea reduce riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
