Interacțiunile dintre creier și corp în timpul foamei fac hrana imaginară mai atrăgătoare
Se spune adesea să nu mergem la supermarket pe stomacul gol.
Un nou studiu realizat de Universitatea din Otago – Ōtākou Whakaihu Waka ar putea explica această teorie, evidențiind că modul în care gândim despre mâncare se schimbă în funcție de starea de foame sau de sațietate – nu doar dacă dorim mâncare, ci și cât de vivid putem să ne-o imaginăm.
Studiul, condus de doctoranda Maggie Hames, a descoperit că imaginarea alimentelor este mai ușoară, mai rapidă și mai vie atunci când persoanele sunt înfometate, ceea ce ar putea ajuta la înțelegerea poftelor alimentare și a comportamentului alimentar.
Co-autorul studiului, asociat profesor Mei Peng, din cadrul Laboratorului de Neuroștiință Sensory și Nutriție de la Otago, afirmă că acest lucru arată că gândurile noastre despre mâncare nu sunt aleatorii sau pur psihologice – ele sunt strâns legate de corp.
În anumite stări fizice, cum ar fi foamea, experiențele imaginare legate de mâncare pot deveni mai vii și mai recompensatoare, făcând alimentele să pară deosebit de atrăgătoare. Aceasta are relevanță în viața de zi cu zi pentru a înțelege poftele alimentare, obiceiurile de dietă și alimentația sănătoasă.
Îngăduirea poftelor alimentare poate adăuga semnificativ la aportul energetic al unei persoane, așa că înțelegerea modului în care interacționează creierul și corpul în aceste momente poate ajuta la gestionarea mai bună a comportamentului alimentar, susține asociat profesor Peng.
Aproape 60 de persoane au participat la studiu, care a fost recent publicat în revista Appetite.
Participanții au fost rugați să își imagineze mirosul, aroma și textura alimentelor atât când erau înfometați, cât și când erau sătui, pentru a observa dacă aceste experiențe senzoriale imaginare se schimbau în funcție de starea metabolică.
„Se pare că este intuitiv ca gândurile legate de mâncare să devină mai puternice atunci când ne este foame, dar acest studiu a testat această idee experimental”, afirmă asociat profesor Peng.
Acesta a fost surprins să afle că oamenii își pot imagina mai ușor textura unei alimente decât aroma.
„Adesea, considerăm aroma ca fiind centrală în recompensa alimentară, dar rezultatele noastre sugerează că textura ar putea fi deosebit de accesibilă în imagistica mentală”, spune acesta.
„În același timp, foamea a schimbat imaginarea aromelor, dar nu a afectat în același mod imaginarea texturii.”
Această distincție este interesantă din punct de vedere științific, deoarece sugerează că diferitele aspecte senzoriale ale alimentelor pot fi reprezentate diferit în minte și pot juca roluri diferite în apetit, pofte și deciziile alimentare.
