Semaglutidul îmbunătățește calitatea vieții la pacienții cu diabet și CKD
Rezultate recente din studiul FLOW, prezentate la cel de-al 63-lea Congres ERA, arată că semaglutidul administrat o dată pe săptămână a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții legate de sănătate la adulții cu diabet zaharat de tip 2 (T2D) și boală cronică de rinichi (CKD), echivalentul a aproximativ opt zile suplimentare de sănătate deplină pe an.
Studiul anterior a demonstrat că semaglutidul a redus riscul de evenimente majore ale bolii renale cu 24% și mortalitatea prin orice cauză cu 20% în comparație cu placebo, pe o durată medie de tratament de 3,4 ani. Această nouă analiză oferă dovezi complementare centrate pe pacient, arătând că beneficiile semaglutidului pot depăși rezultatele clinice tradiționale, influențând modul în care pacienții se simt și funcționează în viața de zi cu zi.
Pentru persoanele cu T2D și CKD, simptomele, povara tratamentului și scăderea funcționării fizice pot afecta semnificativ bunăstarea zilnică, făcând calitatea vieții un obiectiv terapeutic tot mai important.
Dintre cei 3.533 de participanți randomizați în studiul FLOW, 1.767 au primit semaglutid și 1.766 au primit placebo. Calitatea vieții legate de sănătate a fost evaluată utilizând chestionarul EQ-5D-5L, un instrument raportat de pacienți care măsoară starea de sănătate și bunăstarea, incluzând mobilitatea, îngrijirea personală, activitățile obișnuite, durerea/disconfortul, anxietatea/depresia și percepția generală asupra sănătății. Participanții au completat chestionarul la începutul studiului și anual ulterior.
După doi ani de tratament, scorurile de utilitate a sănătății – care variază de la 0 (echivalent cu moartea) la 1 (sănătate perfectă) – au rămas stabile în grupul care a primit semaglutid, în timp ce au scăzut în rândul celor care au primit placebo. Diferența estimată de tratament de +0.021 (p=0.0001) corespundea a aproximativ opt zile suplimentare pe an petrecute în sănătate deplină.
Scorurile de sănătate auto-evaluate, măsurate printr-o scară analogică vizuală, au arătat o îmbunătățire în cazul semaglutidului, dar o deteriorare în cazul placebo, cu o diferență de tratament semnificativă de +2.15 (p
