Imaginile preoperatorii ale donatorului pot îmbunătăți rezultatele transplantului hepatic
Transplantul hepatic depinde adesea de decizii luate sub presiune.
În cazul donației de organe de la donatori decedați, echipele medicale trebuie să evalueze rapid dacă un ficat este potrivit, dacă acumularea de grăsime ar putea afecta funcția grefei și dacă anatomia vasculară neașteptată ar putea complica recoltarea sau implantarea. În cazul donației în viață, provocările sunt diferite, dar la fel de serioase: chirurgii trebuie să evalueze cu precizie volumul grefei și al ficatului rămas și să identifice variantele biliare care ar putea crește riscul complicațiilor postoperatorii.
Deși biopsia rămâne importantă, aceasta este invazivă, consumatoare de timp și predispusă la erori de eșantionare. Din cauza acestor provocări, este necesară o investigare mai profundă a modului în care imagistica pre-recoltare poate îmbunătăți selecția grefelor, planificarea operațiunilor și rezultatele transplantului.
Un studiu a fost realizat de Andrea Peloso și colegii săi de la University Hospitals of Geneva. Articolul, acceptat pe 12 decembrie 2025 în revista Hepatobiliary & Pancreatic Diseases International, analizează rolul imagisticii în cazul donatorilor de ficat decedați și în viață. Se concentrează pe detectarea steatozei, cartografierea vasculară, volumetria grefei și evaluarea anatomiei biliare.
Autorii au constatat că fiecare modalitate de imagistică oferă avantaje și limitări distincte. Ecografia (US) este accesibilă, ieftină și utilă ca instrument de screening rapid, dar acuratețea acesteia poate fi afectată de dependența de operator, obezitate, steatoză ușoară și modificări hepatice confuzive. Tomografia computerizată (CT) oferă o evaluare rapidă și obiectivă a steatozei hepatice folosind măsuri bazate pe atenuare, cum ar fi unitățile Hounsfield (HU), raportul ficat-splină și diferența de atenuare ficat-splină. Specificitatea sa ridicată o face valoroasă pentru identificarea grefelor care pot fi utilizate în siguranță, deși cazurile borderline pot necesita totuși biopsie.
Imagistica prin rezonanță magnetică (MRI), în special fracția de grăsime pe densitate de protoni (PDFF), oferă cea mai precisă cuantificare non-invazivă a grăsimii hepatice, deși costul, timpul și disponibilitatea de 24 de ore limitează utilizarea de rutină în cazul donatorilor decedați. Pentru evaluarea vasculară, angiografia prin tomografie computerizată (CTA) poate cartografia majoritatea variantelor arteriale hepatice și venelor portale relevante clinic, cu un acord ridicat față de constatările chirurgicale. În transplantul hepatic de donator viu (LDLT), volumetria bazată pe CT sau MRI este, în general, suficient de precisă pentru planificare, în timp ce colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică (MRCP) ajută la identificarea anatomiei biliare, dar necesită totuși confirmare intraoperatorie.
Autorii afirmă că dovezile sugerează o schimbare practică în modul în care ar trebui înțeleasă imagistica în transplant. Aceasta poate deveni un cadru de decizie care leagă calitatea grefei, fezabilitatea chirurgicală, strategia de preservare și riscul pentru receptor. Ei subliniază că progresul viitor va depinde de protocoale standardizate, validarea multicentrică și o aliniere mai puternică între constatările imagisticii, histologie și rezultatele intraoperatorii.
Această revizuire are implicații clare pentru centrele de transplant care doresc să extindă pool-ul de donatori fără a compromite siguranța. O imagistică mai fiabilă ar putea ajuta la identificarea grefelor utilizabile care altfel ar fi refuzate, îndrumând organele cu risc mai mare către biopsie, potriviri mai strânse cu receptorii sau perfuzie mecanică. Pentru donatorii în viață, o cartografiere volumetrică și biliară îmbunătățită poate sprijini o intervenție chirurgicală mai sigură și mai personalizată. Următorul pas este validarea instrumentelor bazate pe radiomică și inteligență artificială (AI) în cohorte clinice mari și diverse, astfel încât acestea să poată trece de la metode de cercetare promițătoare la sisteme de suport decizional de încredere în transplantul din lumea reală.
