Acces inegal la reabilitarea specializată pentru durerea cronică, conform unui studiu
Pacienții care suferă de durere cronică nu au acces egal la reabilitarea specializată.
Un studiu realizat de Universitatea din Göteborg, Suedia, arată că educația, vârsta, sexul și regiunea de naștere influențează accesul la tratamentele de reabilitare specializată, în special în combinație.
Durerea cronică poate afecta locul de muncă, viața de zi cu zi și calitatea vieții. Studiul a analizat datele a 39.346 de pacienți care au fost referiți la îngrijirea specializată a durerii în Suedia între 2009 și 2016. Aproape jumătate dintre acești pacienți (49,8%) au fost evaluați ca fiind capabili să participe la un program de reabilitare.
Printre femei, 52,1% au fost evaluați ca fiind capabili să participe la reabilitare, comparativ cu 44,1% dintre bărbați. În rândul pacienților născuți în țările nordice, proporția a fost de 51,2%, față de 44,7% pentru cei născuți în afara țărilor nordice. De asemenea, educația a avut un impact semnificativ: 40,2% dintre pacienții cu doar educație obligatorie au fost evaluați ca fiind capabili să participe, comparativ cu 54,9% dintre cei cu educație universitară.
Vârsta a fost un alt factor important. Pacienții de vârstă medie au fost evaluați mai des ca fiind capabili să participe, în comparație cu pacienții mai tineri sau mai în vârstă. Rezultatul surprinzător a fost că pacienții cei mai tineri au participat mai rar decât cei de vârstă medie, deși intervențiile timpurii pot fi esențiale atât pentru indivizi, cât și pentru societate.
Studiul face parte din educația doctorală a lui Helene Svensdotter, fizioterapeut și doctorand la Academia Sahlgrenska a Universității din Göteborg.
„Observăm că diferențele nu sunt legate doar de factori individuali. Este combinația de factori precum nivelul educațional, vârsta, sexul și regiunea de naștere care influențează probabilitatea de a avea acces la reabilitare. Aceste constatări sunt importante de luat în considerare atunci când serviciile de sănătate revizuiesc atât procedurile de evaluare, cât și tipurile de intervenții disponibile pentru diferite grupuri de pacienți,” a declarat Svensdotter.
Cercetătorii au descoperit că, atunci când au analizat mai mulți factori simultan, diferențele au devenit și mai pronunțate. Cea mai mică probabilitate de a fi oferit reabilitare pentru durere s-a constatat în rândul pacienților cu o combinație de educație de școală primară și cei născuți în afara țărilor nordice, cu modele similare observate atât pentru femei, cât și pentru bărbați, indiferent de vârstă. Cea mai mare probabilitate a fost identificată la femeile de vârstă medie cu educație universitară, indiferent dacă erau născute în regiunea nordică sau nu.
Cercetătorii sugerează mai multe explicații posibile pentru aceste diferențe, inclusiv factori legați de limbă, circumstanțele de viață, capacitatea de a participa la un program de reabilitare extins, evaluările profesioniștilor din domeniul sănătății asupra condițiilor și circumstanțelor pacienților, precum și percepțiile despre cine este considerat potrivit pentru reabilitare.
Rezultatele pot fi utilizate pentru a dezvolta modalități mai eficiente de evaluare a pacienților înainte de reabilitarea specializată pentru durere și pentru a adapta diferitele tipuri de suport. Obiectivul este ca mai mulți pacienți cu durere cronică să primească intervenția adecvată, indiferent de fundalul lor.
