O tulpină rară de Ebola s-ar putea extinde dincolo de Congo, avertizează un studiu
O tulpină rară de Ebola, care a început să se răspândească neobservată în estul Republicii Democrate Congo (RDC) la începutul lunii aprilie 2026, a confirmat acum transmiterea în Uganda și are potențialul de a ajunge în Sudanul de Sud, conform unui nou studiu de modelare realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) publicat în jurnalul The Lancet Infectious Diseases.
Actuala epidemie, cauzată de Bundibugyo ebolavirus, a fost oficial declarată pe 15 mai 2026. Până la 22 iunie 2026, au fost înregistrate 1.048 de cazuri confirmate în laborator și 267 de decese în zonele de sănătate afectate din RDC. Numărul cazurilor suspecte a atins un vârf de 1.077 pe 26 mai 2026, înainte de a fi revizuit în scădere, odată ce testele de laborator au confirmat că mulți dintre acești pacienți sufereau de alte boli, nu de Ebola. OMS a declarat o Urgență de Sănătate Publică de Importanță Internațională (PHEIC) pe 17 mai 2026, cel mai înalt nivel de alertă sanitară internațională.
Studiul relevă că investigațiile retrospective sugerează că transmiterea a început la începutul lunii aprilie 2026. Această întârziere de șase săptămâni între estimarea primului caz și confirmarea oficială sugerează că virusul s-a răspândit neobservat în comunități dintr-o regiune deja destabilizată de conflict, deplasare și acces limitat la servicii de sănătate.
Bundibugyo ebolavirus este una dintre mai multe tulpini ale virusului Ebola. Aceasta a fost identificată pentru prima dată în timpul unei epidemii din 2007 în Uganda de vest și a provocat o a doua epidemie în RDC în 2012. Comparativ cu tulpina Zaire, care a fost responsabilă pentru epidemia din Africa de Vest din 2014-2016, tulpina Bundibugyo are o rată de mortalitate ușor mai scăzută și este mai puțin transmisibilă. Totuși, aceasta cauzează în continuare febră hemoragică severă, ucigând o proporție semnificativă dintre cei infectați și răspândindu-se prin contact direct cu fluidele corporale ale persoanelor bolnave sau decedate.
În prezent, nu există un vaccin autorizat specific pentru Bundibugyo ebolavirus, ceea ce face ca măsurile de prevenire și control, cum ar fi izolarea cazurilor, urmărirea contactelor și practicile de înmormântare în siguranță, să fie esențiale pentru sănătatea publică în stoparea răspândirii. Autorii studiului subliniază că aceste măsuri sunt deosebit de importante, având în vedere traficul intens de la granițele dintre RDC și țările vecine, precum Uganda și Sudanul de Sud.
Oamenii de știință au folosit modele computerizate pentru a simula modul în care epidemia ar putea evolua în trei scenarii diferite: de transmisibilitate scăzută, centrală (cea mai probabilă) și ridicată. Studiul estimează că, în scenariul central (cel mai probabil), numărul cumulativ de cazuri confirmate ar putea ajunge la aproximativ 990 până la sfârșitul lunii iunie 2026, cu 174 de decese, și la aproximativ 8.210 până în septembrie 2026, dacă transmiterea este menținută. Până la 15 iunie 2026, au fost înregistrate 837 de cazuri confirmate, conform scenariului central. Scenariul de transmisibilitate scăzută preconizează aproximativ 870 de cazuri confirmate până la sfârșitul lunii iunie și 160 de decese. Un scenariu pesimist de transmisibilitate ridicată estimează că epidemia ar putea depăși 66.000 de cazuri confirmate până în septembrie, dacă măsurile de control întârzie. Totuși, autorii observă că rata de noi cazuri din ultimele săptămâni sugerează că epidemia este mai probabil să urmeze prognozele de la limita inferioară la cea centrală decât scenariul pesimist.
Până la 22 iunie 2026, au fost detectate 20 de cazuri confirmate de Ebola și două decese în Uganda, inclusiv cinci infecții în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății. Unele dintre aceste cazuri au fost aduse din RDC, în timp ce altele au fost contractate local de la acești indivizi. Uganda a reușit să identifice și să răspundă rapid la cazuri, bazându-se pe experiența sa în gestionarea epidemii anterioare de Ebola și pe sistemele de sănătate publică dezvoltate de-a lungul anilor.
Oamenii de știință identifică acum Sudanul de Sud ca fiind prioritatea cea mai urgentă în ceea ce privește pregătirea, estimând o șansă de aproape șapte din zece (69,3%) ca cel puțin un caz să ajungă acolo în termen de 12 săptămâni al modelului. Sudanul de Sud are, de asemenea, unele dintre cele mai slabe infrastructuri de sănătate publică din regiune, cu lacune cunoscute în managementul cazurilor, urmărirea contactelor, înmormântarea în siguranță și supravegherea la graniță. Rwanda (8,6%) și Burundi (2,0%) rămân la un risc comparativ scăzut. Totuși, autorii studiului subliniază că riscul poate crește în funcție de capacitatea de detectare, modelele de călătorie și rapiditatea sistemelor de răspuns ale fiecărei țări.
Autorii subliniază câteva limitări ale acestui studiu. Proiecțiile se bazează pe un model matematic calibrat la cele mai recente date de cazuri confirmate, astfel încât, dacă acel număr se schimbă pe măsură ce mai multe rezultate de teste devin disponibile, proiecțiile pot suferi modificări. Modelul tratează, de asemenea, populația afectată ca fiind uniformă și nu poate lua în considerare pe deplin diferențele dintre zone în ceea ce privește geografia, accesul sau eficiența măsurilor de control în teren. Estimările privind numărul de persoane care traversează granița în mod informal în fiecare zi sunt, de asemenea, incerte. Autorii subliniază că aceste constatări ar trebui tratate ca o evaluare timpurie a situației menită să stimuleze pregătirea proactivă, mai degrabă decât predicții precise, și că proiecțiile vor fi actualizate pe măsură ce devin disponibile mai multe date verificate.
