Filtru simplu pentru toalete, destinat combaterii riscurilor rezistenței la antibiotice
Antibioticele salvează vieți, dar reprezintă și o amenințare globală pentru sănătate. O idee a lui Noëlie Maurin de la SINTEF ar putea contribui la soluționarea acestei probleme: eliminarea reziduurilor de antibiotice înainte ca acestea să ajungă în canalizare.
Propunerea lui Maurin a fost una dintre cele trei câștigătoare ale competiției anuale de inovație a industriei norvegiene de apă, „Thoughts from the Blue Sky”. Acum, ideea atrage atenția ca o măsură posibilă, de cost redus, pentru a combate o problemă globală de sănătate și mediu.
Majoritatea dintre noi nu se gândesc prea mult la ceea ce se întâmplă cu medicamentele după ce le consumăm. Totuși, reziduurile acestora nu dispar.
„Antibioticele sunt acum omniprezente în lanțul alimentar. Prin urmare, supraexpunerea reprezintă o problemă majoră”, afirmă cercetătorul de la SINTEF.
Se estimează că, în fiecare an, aproximativ 8.500 de tone de antibiotice ajung în râurile din întreaga lume. Aceasta reprezintă aproape o treime din totalul consumului uman de antibiotice. Aceste emisii nu doar că poluează, dar contribuie și la dezvoltarea rezistenței la antibiotice, una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătatea globală.
De asemenea, apa potabilă este expusă riscurilor. Concentrații măsurabile de antibiotice au fost găsite atât în apa de la robinet, cât și în apa îmbuteliată.
Încercările de a elimina reziduurile de medicamente au loc de obicei la stațiile de epurare a apelor uzate. Totuși, până când apele uzate ajung acolo, concentrația de antibiotice în apă a fost deja semnificativ redusă.
În timpul unui tratament de zece zile cu antibiotice, o persoană excretă aproximativ 30 de grame de antibiotice care ajung să fie aruncate, dar acestea sunt spălate cu cantități enorme de apă.
„Ideea este să tratăm această poluare direct la sursă, în urină, unde concentrația este ridicată”, explică ea.
De aceea, Maurin își îndreaptă atenția de la marile stații de epurare spre baie.
Soluția propusă este simplă. Un mic recipient cu un filtru de carbon activ este atașat la toaletă. Acesta captează reziduurile de antibiotice înainte ca acestea să fie spălate mai departe și să ajungă mult diluate în stația de epurare.
Carbonul activ este bine cunoscut în legătură cu purificarea apei, deoarece materialul leagă eficient compușii organici, inclusiv reziduurile de medicamente. Purificarea apei în care concentrația de reziduuri este mare evită problema diluării.
„O soluție de acest tip la sursă ar reduce efectul de diluare și ar crește gradul de purificare”, afirmă Maurin.
Unul dintre avantajele ideii lui Maurin este că nu necesită investiții mari în infrastructură. Se discută despre „etape de purificare suplimentare” în unele stații de epurare pentru a elimina contaminanții microscopici, dar astfel de soluții sunt costisitoare, tehnic dificile și necesită timp pentru implementare.
Propunerea lui Maurin, însă, ar putea funcționa și în locuri unde purificarea avansată nu este disponibilă, cum ar fi în orașe mici și în țări cu resurse limitate. De asemenea, ar putea completa sistemele existente.
Ea subliniază că soluția ar putea reduce semnificativ impactul antibioticelor la costuri reduse și că ar putea fi utilizată oriunde.
De asemenea, a luat în considerare modul în care aceasta ar funcționa în practică, sugerând că finanțarea ar putea proveni din partea autorităților sau a industriei farmaceutice.
Maurin sugerează că oamenii ar putea ridica filtrul de la farmacie atunci când merg să-și ridice rețeta de antibiotice și să-l returneze la farmacie după finalizarea tratamentului.
Aceasta aduce purificarea mai aproape de sursă, iar responsabilitatea gestionării este mai direct legată de consum.
Rezistența la antibiotice este adesea descrisă ca o „pandemie tăcută”. Măsuri cunoscute, cum ar fi reducerea utilizării antibioticelor, sunt importante, dar nu suficiente. Emisiile trebuie gestionate.
Contribuția lui Maurin arată că soluțiile nu trebuie să fie complicate pentru a fi eficiente. Uneori pot fi surprinzător de simple. În acest caz, o cană de cărbune activat poate reprezenta un pas mic, dar important în lupta împotriva uneia dintre cele mai mari provocări pentru sănătate ale vremurilor noastre.
