Activitatea fizică crescută, timpul petrecut în șezut redus și somnul bun pot reduce riscul de demență
Datele provenite de la milioane de persoane sugerează că obiceiurile zilnice, precum cât de mult te miști, cât timp stai în șezut și calitatea somnului, ar putea juca un rol esențial în sănătatea pe termen lung a creierului și în riscul de demență.
Un nou studiu publicat în PLOS One indică faptul că activitatea fizică, somnul adecvat și reducerea timpului petrecut în șezut ar putea fi asociate cu un risc mai scăzut de demență.
Demența reprezintă o cauză majoră de deces în rândul persoanelor în vârstă și afectează aproximativ 55 de milioane de oameni la nivel global. Până în 2050, numărul cazurilor ar putea să se tripleze, cele mai multe fiind întâlnite în medii cu resurse reduse. Costurile sociale, personale și economice ridicate ale gestionării demenței fac urgentă identificarea condițiilor prevenibile care cresc riscul.
Factori de risc modificabili
Activitatea fizică a fost asociată de mult timp cu o funcție cognitivă mai bună, deși relația sa directă cu riscul de demență rămâne mai puțin clar definită. Mai multe căi biologice ar putea ajuta la explicarea acestei asocieri. De exemplu, activitatea fizică regulată este legată de reducerea inflamației cronice și de îmbunătățirea sănătății cardiovasculare, ambele fiind importante pentru menținerea funcției cognitive.
În contrast, comportamentul sedentar, definit ca timpul treaz petrecut în activități cu consum redus de energie, cum ar fi statul în șezut sau culcat, este asociat cu un risc cardiovascular crescut. Statul prelungit în șezut a fost legat de modificări metabolice și inflamatorii care ar putea contribui la bolile neurodegenerative. Comisia Lancet din 2024 a estimat că aproximativ 2% din noile cazuri de demență ar putea fi atribuite nivelurilor scăzute de activitate fizică în mijlocul vieții.
Somnul joacă, de asemenea, un rol esențial. Atât somnul insuficient, cât și cel excesiv au fost asociate cu riscuri mai mari de mortalitate și demență. Deși vârsta înaintată rămâne cel mai puternic factor de risc pentru demență, dovezile sugerează că modificările stilului de viață, inclusiv îmbunătățiri în activitatea fizică, somn și comportamentul sedentar, ar putea întârzia sau potențial preveni până la 45% din cazuri în rândul populațiilor expuse riscului. Totuși, în ciuda dovezilor în creștere care leagă aceste comportamente de riscul de demență, datele de înaltă calitate pentru a informa ghidurile de stil de viață bazate pe dovezi rămân limitate.
Pentru a aborda această lacună, studiul actual a sintetizat datele din mai multe studii de cohortă prospective pe termen lung printr-o revizuire sistematică și o meta-analiză. Este demn de menționat că multe dintre studiile incluse au fost evaluate ca având un risc de bias, în special din cauza factorilor confondatori, aspect care ar trebui luat în considerare în interpretarea rezultatelor.
Activitatea fizică
Un număr de 49 de articole au tratat activitatea fizică. Aproape jumătate dintre studii au raportat reduceri statistic semnificative ale riscului de demență, iar rezultatele agregate au arătat un risc cu 25% mai scăzut în rândul adulților activi fizic cu vârste de peste 50 de ani.
Activitatea fizică crescută îmbunătățește fluxul sanguin cerebral și capacitatea antioxidantă. De asemenea, stimulează producția de molecule neuroprotectoare, cum ar fi factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), și îmbunătățește funcția neurotransmițătorilor. Aceste mecanisme biologice ar putea contribui la riscul mai scăzut de demență, deși nu au fost demonstrate direct în aceste studii.
Somnul
Aproape jumătate dintre cele 17 studii incluse au constatat că atât somnul scurt, cât și cel lung (8 ore pe noapte, respectiv) erau legate de un risc mai mare de demență, cu 18% și 28%, respectiv.
Sistemul glicfatic curăță produsele reziduale din celulele cerebrale și crește fluxul de lichid cefalorahidian (LCR) prin creier. Somnul insuficient, mai ales în combinație cu un timp mai mare petrecut în șezut sau cu activitate fizică scăzută, ar putea reduce activarea acestui sistem. Acest lucru ar putea fi legat de procese asociate cu atrofia cerebrală și îmbătrânirea accelerată a creierului.
Somnul prelungit ar putea predispune la sau agrava condițiile cronice subiacente, declanșa inflamația sistemică sau putea fi un marker al bolii neurodegenerative timpurii.
Comportamentul sedentar
Probele referitoare la comportamentul sedentar au fost mai limitate. Numai trei studii au fost incluse, care au arătat că riscul de demență era cu 27% mai mare în rândul celor care stau 8 sau mai multe ore pe zi. În schimb, riscul era mai scăzut în rândul celor care stau mai puțin de 8 ore pe zi.
Forțe și limitări
Diagnosticul clinic al demenței a fost bazat pe criterii valide și fiabile. Dimensiunile mari ale eșantionului au fost obținute din cohortele bazate pe comunitate, cu urmărire pe termen lung. Acest lucru a crescut puterea de a detecta rezultatele. Diversitatea populațiilor a permis o generalizare mai mare a constatărilor.
Limitările studiului includ heterogenitatea între studii, potențialul de cauzalitate inversă în constatările bazate pe studii pe termen scurt, auto-raportarea activității, comportamentelor sedentare și duratelor de somn, precum și evaluarea riscului moderat spre serios de bias existent în studii. Este important de menționat că heterogenitatea a fost substanțială în mai multe analize, în special pentru activitatea fizică, ceea ce poate afecta certitudinea constatărilor.
Implicatii și direcții viitoare
Participanții care se angajează în activitate fizică regulată, petrec mai puțin timp în șezut și mențin un somn de 7–8 ore pe noapte ar putea fi mai puțin predispuși să dezvolte demență, deși aceste constatări reflectă asocieri mai degrabă decât relații de cauzalitate directe și sunt conforme cu cercetările anterioare. Această meta-analiză se bazează pe dovezi anterioare, extrăgând date din populații mai mari și mai diverse din studii recente, cu perioade de urmărire mai lungi și un accent pe adulți cu vârsta de 50 de ani și peste.
Comportamentele de stil de viață, cum ar fi activitatea fizică, somnul și timpul petrecut în șezut, sunt vizate pe scară largă în intervențiile de sănătate publică și pot influența colectiv riscul de demență. Este important de menționat că acești factori nu operează în izolare; ei sunt strâns interconectați și pot interacționa cu afecțiunile de sănătate coexistente, complicând interpretarea efectelor lor combinate.
În același timp, faza preclinic a demenței, în care modificările pot începe cu până la un deceniu înainte de diagnostic, face dificilă stabilirea unor legături clare între factorii de risc modificabili și progresia bol
