Cum creierul construiește o percepție precisă a timpului
Cum reușește Jannik Sinner să lovească mingea exact în momentul potrivit, cu o precizie remarcabilă? Și cum percepem noi, în viața de zi cu zi, durata evenimentelor din jurul nostru?
Răspunsul se află în modul în care creierul construiește percepția timpului, așa cum arată o cercetare publicată în PLOS Biology de Valeria Centanino, Gianfranco Fortunato și Domenica Bueti. Începând de la ceea ce vedem, precum o minge care se apropie, informațiile temporale sunt procesate de creier prin etape progresiv mai complexe: de la cortexul vizual occipital, la regiunile parietale și premotorii, și în final la regiunile frontale.
Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și măsurând percepția timpului la voluntari sănătoși, cercetătorii au elucidat ceea ce se întâmplă în creier atunci când estimăm durata unui stimul vizual. „Rezultatele noastre arată că percepția timpului nu este un proces unitar, ci rezultatul mai multor etape de procesare distribuite în cortexul cerebral,” explică autorii. „Fiecare etapă contribuie diferit, de la codificarea duratei fizice la construirea experienței subiective a timpului.”
Într-o primă etapă, zonele vizuale occipitale codifică durata prin răspunsuri neuronale graduale (monotonice): cu cât stimulul este mai lung, cu atât răspunsul neuronal este mai puternic. Această informație este apoi transformată în regiunile parietale și premotorii în reprezentări selective (unimodale), unde populații neuronale distincte răspund preferențial la durate specifice, permițând „citirea” timpului. În final, regiunile de ordin superior, inclusiv cortexul frontal și insula anterioară, sunt implicate în categorisirea subiectivă a duratei, modelând modul în care este perceput timpul.
Studiul din PLOS Biology depășește identificarea locului în care este procesat timpul în creier, propunând în schimb un model mecanic de procesare a informațiilor temporale. Această nouă structură nu doar că avansează înțelegerea percepției timpului, ci deschide și noi căi pentru investigarea modului în care creierul construiește timpul subiectiv și de ce această experiență poate fi uneori distorsionată.
