Studiul subliniază complexitatea relației dintre alcool și boala Alzheimer
Consumul de alcool a fost asociat cu un risc crescut de declin cognitiv și demență. Însă, un nou studiu realizat de Texas A&M University Naresh K. Vashisht College of Medicine la Texas A&M Health sugerează că relația dintre alcool și boala Alzheimer este mai complicată decât se credea anterior.
În loc să afecteze toate schimbările cerebrale asociate cu Alzheimer în aceeași manieră, alcoolul interacționează diferit cu patologiile legate de amyloid-beta și tau în modelele animale, acestea fiind procese patologice cheie implicate în boala Alzheimer.
Studiul a fost condus de cercetătorul postdoctoral Dr. Yufei Huang în laboratorul Dr. Jun Wang, profesor în Departamentul de Neuroștiință și Terapie Experimentală. Echipa a investigat modul în care alcoolul influențează circuitele cerebrale importante pentru flexibilitatea comportamentală, capacitatea de a-ți adapta comportamentul atunci când situațiile se schimbă. Această abilitate devine adesea afectată atât în cazul dependenței, cât și în boala Alzheimer.
„Am început să ne gândim dacă aceleași circuite implicate în flexibilitate și adaptare ar putea fi importante și în boala Alzheimer”, a spus Huang.
Grupul a studiat un circuit cerebral numit circuit corticostriatal, care ajută la controlul procesului decizional și al flexibilității comportamentale. Atunci când acest circuit nu funcționează corect, oamenii pot avea dificultăți în a se adapta la informații noi sau la medii în schimbare.
Pentru a testa efectele alcoolului, cercetătorii au folosit modele animale care reprezintă diferite caracteristici patologice asociate cu Alzheimer. Un model era bazat pe amyloid-beta, o proteină care formează plăci în creier, iar altul era bazat pe tau, o proteină care formează tangles în interiorul celulelor cerebrale.
Rezultatele obținute i-au surprins pe cercetători.
Alcoolul a afectat comunicarea diferit în circuitul corticostriatal, o cale neurală majoră implicată în comportamentele orientate către obiective. În modelele animale cu patologie amyloid-beta, alcoolul a redus comunicarea în circuit. În cele cu patologie tau, alcoolul a crescut comunicarea în același circuit. Cu alte cuvinte, aceeași expunere a dus la efecte opuse, în funcție de tipul de schimbare legată de Alzheimer prezentă.
„Această constatare ne-a surprins complet. Ne așteptam ca alcoolul să înrăutățească ambele condiții într-un mod similar, dar ceea ce am observat nu a fost așa”, a declarat Dr. Yufei Huang.
Cercetătorii au explicat că amyloid-beta și tau afectează creierul în mod diferit. Patologia amyloid-beta este adesea asociată cu creșteri anormale ale activității neuronale, în timp ce patologia tau este frecvent legată de comunicarea redusă între celulele cerebrale. Pe baza acestor diferențe cunoscute, echipa se aștepta inițial ca alcoolul să împingă fiecare model mai departe în direcția sa patologică existentă – crescând comunicarea în modelul amyloid-beta și scăzând-o în modelul tau. Totuși, alcoolul a produs un model opus, reducând comunicarea în modelul amyloid-beta și crescând-o în modelul tau.
„Rezultatele au fost aproape opuse a ceea ce ne-am așteptat”, a spus Huang. „Pentru noi, acest lucru subliniază un principiu important în biologie: combinarea a doi factori de risc nu produce întotdeauna un efect aditiv simplu.”
Studiul contribuie la o înțelegere tot mai mare că boala Alzheimer nu este o condiție uniformă. Diferite persoane pot avea combinații diferite de stadiu al bolii, patologie, genetică și factori de stil de viață, care ar putea influența modul în care creierul răspunde la factori externi, cum ar fi alcoolul.
„Acest lucru este important deoarece boala Alzheimer nu este o condiție uniformă”, a spus Huang. „Oamenii pot diferi în stadiul bolii, tipul schimbărilor cerebrale, genetică și factori de stil de viață.”
Studiul evidențiază de asemenea o legătură neașteptată între cercetarea Alzheimer și știința dependenței. Laboratorul Wang a studiat de mult timp modul în care substanțele precum alcoolul afectează circuitele cerebrale implicate în învățare și procesul decizional. Aceste studii au arătat că utilizarea substanțelor poate duce la schimbări pe termen lung în flexibilitatea cerebrală, care este de asemenea afectată devreme în boala Alzheimer.
Această suprapunere i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă alcoolul ar putea influența și schimbările cerebrale legate de Alzheimer.
Pe lângă efectele asupra semnalizării cerebrale, studiul a mai descoperit că alcoolul ar putea interfera cu celulele imune din creier, în special în modelul amyloid. Aceste celule imune, numite microglia, ajută la menținerea sănătății creierului și răspund la schimbările legate de boală, cum ar fi acumularea de amyloid.
„Alcoolul nu doar că a alterat funcția circuitului cerebral, dar a părut să perturbe și răspunsurile celulelor imune din creier”, a spus Huang. „Aceasta ar putea fi o modalitate prin care alcoolul contribuie la disfuncția cerebrală legată de Alzheimer.”
Deși studiul a fost realizat pe modele animale, cercetătorii afirmă că rezultatele ridică întrebări importante pentru sănătatea umană. Alcoolul ar putea să nu afecteze pe toți cei cu risc de Alzheimer în același mod. Persoanele care au deja schimbări cerebrale legate de boală sau care poartă factori de risc genetici ar putea răspunde diferit la expunerea la alcool.
Echipa speră ca studiile viitoare să analizeze utilizarea alcoolului la oameni, împreună cu biomarkerii cerebrali, cum ar fi markerii pentru amyloid, tau și inflamație. Aceasta ar putea ajuta la clarificarea dacă alcoolul are efecte diferite sau mai puternice asupra persoanelor aflate deja în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer.
Pentru moment, studiul adaugă la o înțelegere tot mai mare că sănătatea creierului este influențată de o combinație de biologie, mediu și stil de viață. Alcoolul, mai degrabă decât având un singur efect asupra creierului, poate interacționa cu condițiile existente în moduri mai complexe decât s-ar fi crezut anterior.
Cercetătorii afirmă că scopul este nu doar de a înțelege mai bine boala Alzheimer, ci și de a înțelege cum expunerile zilnice pot influența sănătatea creierului în timp.
