Medicamentele pentru osteoporoză ar putea încetini sau opri progresia anevrismului
Anevrismele aortice sunt caracterizate printr-o dilatare anormală a aortei, artera principală responsabilă pentru transportul sângelui de la inimă.
Ruptura acestora poate duce la deces imediat, iar în prezent nu există terapii medicamentoase eficiente disponibile pentru a opri progresia bolii. Cercetătorii de la Universitatea Nagoya din Japonia au descoperit că anevrismul aortic este asociat cu hematopoieza clonală, un proces legat de vârstnicie în care celulele stem care formează sângele acumulează mutații genetice. Rezultatele lor, publicate în Journal of Clinical Investigation, sugerează că medicamentele utilizate frecvent pentru osteoporoză ar putea încetini sau opri progresia anevrismului.
În prezent, intervenția chirurgicală este singura metodă de tratament definită pentru anevrisme. Deciziile chirurgicale sunt ghidate de riscul de ruptură, evaluat prin imagistica diametrului anevrismului, trăsăturile morfologice și rata de expansiune. Rămâne dificil de prezis care pacienți vor experimenta o creștere progresivă a anevrismului, subliniind necesitatea unor indicatori suplimentari pentru a stratifica mai bine riscul de progresie a bolii. De asemenea, dezvoltarea de medicamente care să încetinească progresia bolii este crucială pentru reducerea mortalității. Îndeplinirea ambelor obiective necesită o înțelegere clară a mecanismelor subiacente.
Pentru a aborda această provocare, profesorul asistent Yoshimitsu Yura și studentul absolvent Jun Yonekawa de la Școala de Medicină a Universității Nagoya, împreună cu colegii lor, au desfășurat un studiu cuprinzător. Echipa de cercetare a ipotezat că macrofagele derivate din hematopoieza clonală accelerează progresia anevrismelor aortice. Deși hematopoieza clonală este recunoscută ca un contributor la mai multe boli legate de vârstnicie, cum ar fi bolile cardiovasculare și osteoporoza, asocierea sa cu anevrismele aortice rămâne neclară.
Cercetătorii au realizat mai întâi un studiu clinic pentru a examina relația dintre hematopoieza clonală și anevrismele aortice abdominale la 44 de pacienți programați pentru intervenție chirurgicală. Analiza genetică și datele clinice retrospective au arătat că aproximativ 60% dintre pacienți prezentau hematopoieza clonală. Acești pacienți aveau o rată de expansiune a anevrismului semnificativ mai rapidă în comparație cu cei care nu aveau hematopoieza clonală. Aceste rezultate sugerează că hematopoieza clonală, care poate fi detectată prin analize de sânge de rutină, ar putea servi ca un nou marker biologic în paralel cu indicatorii convenționali.
Cercetătorii au folosit apoi un model de șoarece cu hematopoieza clonală determinată de mutații Tet2. Acești șoareci au prezentat o progresie mai rapidă a anevrismului și creșteri mai mari ale diametrului aortic decât șoarecii de control. Analiza histologică a arătat subțierea și fragmentarea fibrelor de elastină din peretele aortic, infiltrarea substanțială a macrofagelor și degenerarea celulelor musculare netede vasculare adiacente. Analizele suplimentare au sugerat că macrofagele mutant Tet2 din șoarecii afectați au prezentat o expresie crescută a markerilor asociați osteoclastelor, inclusiv TRAP. În condiții de laborator, acești macrofagi au arătat o propensiune crescută de a se diferenția în celule asemănătoare osteoclastelor și au reglat în sus expresia MMP-9. Aceste descoperiri sugerează un mecanism potențial prin care macrofagele mutant Tet2 ar putea contribui la degradarea matricei extracelulare și progresia anevrismului. Studiul a identificat de asemenea axa de semnalizare RANK/RANKL ca un factor cheie al diferențierii celulare. Această axă este implicată și în patogeneza osteoporozei. Cercetătorii au descoperit că inactivarea genei RANK în macrofage a suprimat transformarea celulară și expansiunea anormală a aortei.
Pentru a evalua relevanța clinică, cercetătorii au tratat șoarecii afectați cu medicamente pentru osteoporoză – anticorpi anti-RANKL și alendronat. Această intervenție a redus semnificativ progresia anevrismului.
Aceste medicamente ar putea fi potențial reutilizate pentru utilizare clinică, fiind deja aprobate de FDA și având profiluri de siguranță stabilite. Rezultatele noastre oferă o bază pentru explorarea strategiilor terapeutice bazate pe medicamente pentru anevrisme aortice.
Yura a concluzionat: „Ipoteza noastră că bolile vasculare pot rezulta din îmbătrânirea sângelui ne-a permis să identificăm un mecanism subiacente anevrismelor aortice. Sperăm ca aceste rezultate să îmbunătățească predicția bolii și să sprijine dezvoltarea de tratamente pentru a opri progresia.”
