Discuția despre proteină: importanța sursei față de cantitate
Se discută despre necesitatea modernizării definiției calității proteinei.
În 2019, Dr. David Katz și colegii săi, printre care și David Jenkins, au publicat un studiu intitulat „un caz de sănătate publică pentru modernizarea definiției calității proteinei”. Definiția actuală pare să se concentreze mai mult pe biochimie decât pe efectele globale asupra sănătății umane.
Credința comună că proteina este „bună” și că mai mult este mai bine, combinată cu o definiție a calității proteinei care favorizează proteinele animale, creează impresia că consumul de carne, ouă și lactate este dorit și preferabil. Acest lucru contravine însă liniilor directoare de nutriție care promovează un consum mai mare de plante.
Deși malnutriția prin proteină este încă frecventă în multe zone ale lumii, aceasta este extrem de rară în lumea industrializată, unde „cele mai formidabile amenințări pentru sănătatea publică… provin din bolile cronice”, nu din malnutriția severă din cauza lipsei de proteine și calorii.
În 2016, un studiu important realizat la Harvard, care a implicat mai mult de 100.000 de persoane, a descoperit că înlocuirea proteinelor animale cu proteine vegetale este asociată cu un risc mai scăzut de a muri prematur. Cele mai dăunătoare tipuri păreau să fie carnea procesată, cum ar fi baconul, precum și proteina din ouă (albușurile). Totuși, chiar și înlocuirea a doar 3% din proteina animală cu proteina vegetală a fost asociată cu un risc semnificativ mai scăzut de deces.
Dar cum știm că este vorba despre proteină? Cercetătorii au ajustat pentru factori precum consumul de grăsimi saturate, ceea ce sugerează că nu a fost vorba doar despre grăsimea animală. Dar cum poate corpul nostru să facă distincția între proteina din plante și proteina din animale? Nu este proteina… proteină? Nu. În general, proteina vegetală este sărăcită în aminoacizi cu lanț ramificat, spre deosebire de proteina animală, iar reducerea consumului de aminoacizi cu lanț ramificat îmbunătățește sănătatea metabolică.
Ar putea fi IGF-1, un hormon de creștere care promovează cancerul și care este stimulat de consumul de proteine animale considerate de calitate superioară. Se suspectează că legătura cu IGF-1 este una de cauzalitate, deoarece persoanele născute cu niveluri mai mari de IGF-1, indiferent de alimentație, par a suferi rate mai mari de boli grave, precum diabetul de tip 2 și bolile de inimă.
Ar putea fi, de asemenea, ceva ce cercetătorii de la Harvard nu au controlat, cum ar fi poluanții toxici, precum dioxinele și bifenilii policlorurați (PCB), care tind să se acumuleze în lanțul trofic în bovine, porci, păsări de curte și pești, ajungând astfel pe mesele noastre. Astfel, „proteina vegetală, pe lângă alte beneficii pentru sănătate, reprezintă un pas important pentru a reduce sarcina corporală de poluanți dăunători de origine animală.”
Dacă nu considerați că un studiu cu 100.000 de persoane este suficient, ce ziceți de 400.000 de persoane? Studiul Dieta și Sănătatea al Institutelor Naționale de Sănătate – AARP este cea mai mare cercetare de cohortă asupra dietei din istorie și, din nou, cercetătorii au constatat că simpla înlocuire a 3% din caloriile provenite din proteine animale cu proteine vegetale a fost asociată cu o scădere de 10% a mortalității generale – iar beneficiul crește de două ori dacă eliminați ouăle. Acest lucru nu surprinde, având în vedere că consumul de ouă este asociat cu un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare.
Adunând toate studiile despre consumul de proteine dietetice și mortalitate, se observă că persoanele care consumă mai multă proteină tind să trăiască mai puțin. Aceasta este „în principal determinată de o asociere nocivă a proteinelor animale.” Consumul de proteine vegetale este de fapt invers asociat cu mortalitatea, ceea ce înseamnă că cei care consumă mai multă proteină vegetală tind să trăiască mai mult. Mai multă proteină animală poate însemna o mortalitate mai mare, în timp ce mai multă proteină vegetală este corelată cu o mortalitate mai mică.
Așadar, cea mai bună soluție ar fi să creștem aportul de proteine vegetale în loc de proteine animale. Cu alte cuvinte, așa cum a concluzionat o altă meta-analiză, „Persoanele ar trebui încurajate să își crească aportul de proteine vegetale pentru a reduce potențial riscul de deces.”
