Creierul tău ar putea fi programat să recâștige greutatea pierdută
Pentru decenii, am fost învățați că pierderea în greutate depinde de voință: mâncăm mai puțin, ne mișcăm mai mult. Însă știința modernă a demonstrat că situația nu este chiar așa.
Înainte de a aprofunda acest subiect, haideți să ne întoarcem cu câteva sute de mii de ani în urmă pentru a examina strămoșii noștri umani. De fapt, multe dintre dificultățile întâmpinate în prezent în procesul de slăbire pot fi atribuite acestor strămoși – poate cea mai mare responsabilitate o avem din partea lor.
Pentru strămoșii noștri, grăsimea corporală era esențială pentru supraviețuire: prea puțin putea însemna foamete, iar prea mult putea să îngreuneze mișcarea. De-a lungul timpului, corpul uman a devenit extrem de eficient în protejarea rezervelor de energie prin intermediul unor mecanisme biologice complexe, integrate în creier. Însă, într-o lume în care hrana este abundentă și mișcarea opțională, aceleași sisteme care ne-au ajutat să supraviețuim în condiții de incertitudine ne îngreunează acum pierderea în greutate.
Când cineva slăbește, corpul reacționează ca și cum ar fi o amenințare la adresa supraviețuirii. Hormonii foamei cresc, pofta de mâncare se intensifică, iar cheltuielile energetice scad. Aceste adaptări au evoluat pentru a optimiza stocarea și utilizarea energiei în medii cu disponibilitate fluctuantă a alimentelor. Însă astăzi, cu accesul facil la alimente ieftine și pline de calorii și cu rutine sedentare, aceste adaptări care odată ne protejau, acum ne creează probleme.
Cercetările recente arată că și creierul nostru are mecanisme puternice de apărare a greutății corporale și poate „aminti” care a fost acea greutate. Pentru strămoșii noștri, acest lucru însemna că, dacă greutatea era pierdută în vremuri dificile, corpurile lor puteau „recupera” greutatea obișnuită în vremuri mai bune.
Însă pentru noi, oamenii moderni, acest lucru înseamnă că creierul și corpul nostru consideră că orice creștere în greutate este vitală pentru supraviețuire. Astfel, odată ce corpul a fost mai greu, creierul ajunge să trateze acea greutate superioară ca pe o nouă normalitate – un nivel pe care se simte obligat să-l apere.
Faptul că organismul nostru are această capacitate de „a aminti” greutatea anterioară mai mare ajută la explicarea de ce atât de multe persoane recâștigă greutatea după diete. Dar, așa cum arată știința, această recâștigare a greutății nu se datorează unei lipse de disciplină; dimpotrivă, biologia noastră face exact ceea ce a evoluat să facă: se apără împotriva pierderii în greutate.
Aici intervin medicamentele pentru pierderea în greutate, precum Wegovy și Mounjaro, care oferă o nouă speranță. Acestea funcționează prin imitarea hormonilor intestinali care transmit creierului să reducă apetitul.
Cu toate acestea, nu toată lumea răspunde bine la aceste medicamente. Pentru unii, efectele secundare pot face dificilă continuarea tratamentului, iar pentru alții, medicamentele nu par să conducă la pierderea în greutate. Deseori, atunci când tratamentul se oprește, biologia își recâștigă controlul – iar greutatea pierdută revine.
Progresele în cercetarea obezității și metabolismului ar putea însemna că terapiile viitoare vor putea să reducă semnalele care determină corpul să revină la greutatea inițială, chiar și după încheierea perioadei de tratament.
Cercetările arată, de asemenea, că sănătatea bună nu este același lucru cu „o greutate bună”. Activitatea fizică, somnul de calitate, nutriția echilibrată și bunăstarea mentală pot îmbunătăți sănătatea inimii și metabolismul, chiar dacă numărul de pe cântar se schimbă foarte puțin.
Desigur, obezitatea nu este doar o problemă individuală – este nevoie de o abordare la nivel societal pentru a aborda cu adevărat cauzele fundamentale. Cercetările sugerează că un număr de măsuri preventive ar putea face o diferență – cum ar fi investițiile în mese școlare mai sănătoase, reducerea marketingului alimentelor nesănătoase pentru copii, proiectarea de cartiere în care plimbările și bicicletele sunt prioritizate în detrimentul mașinilor și standardizarea porțiilor de mâncare în restaurante.
De asemenea, oamenii de știință sunt atenți la etapele cheie din viața timpurie – de la sarcină până la vârsta de șapte ani – când sistemul de reglare a greutății unui copil este deosebit de flexibil.
Într-adevăr, cercetările au arătat că ceea ce mănâncă părinții, cum sunt hrăniți sugarii și obiceiurile timpurii de viață pot modela modul în care creierul controlează apetitul și stocarea grăsimilor pentru mulți ani de acum încolo.
Dacă doriți să slăbiți, există lucruri pe care le puteți face – în principal prin concentrarea mai puțin asupra dietelor drastice și mai mult asupra obiceiurilor durabile care susțin bunăstarea generală. Prioritizarea somnului ajută la reglarea apetitului, de exemplu, în timp ce activitatea fizică regulată – chiar și plimbările – poate îmbunătăți nivelurile de zahăr din sânge și sănătatea inimii.
Ideea de bază este că obezitatea nu este un eșec personal, ci mai degrabă o condiție biologică influențată de creierul nostru, gene și mediul în care trăim. Vestea bună este că progresele în neuroștiință și farmacologie oferă noi oportunități în ceea ce privește tratamentele, în timp ce strategiile de prevenire pot schimba peisajul pentru generațiile viitoare.
Așadar, dacă ați întâmpinat dificultăți în a slăbi și a menține greutatea, să știți că nu sunteți singuri și că nu este vina dumneavoastră. Creierul este un adversar de temut. Însă, cu ajutorul științei, medicinei și politicilor mai inteligente, începem să schimbăm regulile jocului.
