O nouă cercetare scoate la iveală vulnerabilitatea metabolică în sindroamele mielodisplazice cu risc ridicat
Cercetătorii de la Universitatea Colorado Anschutz Cancer Center au identificat o slăbiciune metabolică necunoscută până acum în celulele stem care conduc sindroamele mielodisplazice (MDS) cu risc ridicat, o descoperire care ar putea duce la tratamente mai precise pentru acest tip agresiv de cancer de sânge.
Studiul, publicat în Blood Cancer Discovery, a constatat că celulele stem MDS cu risc ridicat depind în mod neobișnuit de nicotinamidă adenină dinucleotid (NAD), o moleculă esențială pentru producția de energie celulară. Prin perturbarea căii care menține nivelurile de NAD, cercetătorii au putut să vizeze selectiv celulele stem care susțin boala, în timp ce celulele stem sănătoase au fost capabile să se adapteze mai bine.
„Ceea ce am descoperit este că aceste celule folosesc energia în moduri diferite față de celulele stem normale. Ele depind de un set specific de proteine și procese care creează o vulnerabilitate pe care am putea-o viza”, a declarat Eric M. Pietras, PhD, profesor asociat, Divizia de Hematologie, Universitatea Colorado Anschutz, co-autor al studiului.
Ce reprezintă sindromul mielodisplazic cu risc ridicat?
Sindroamele mielodisplazice sunt cancere de sânge în care măduva osoasă nu produce celule sanguine sănătoase. Pacienții pot dezvolta anemie severă, infecții frecvente și necesită transfuzii de sânge continue. MDS cu risc ridicat poate progresa către leucemie acută mieloidă (AML), o leucemie agresivă care rămâne greu de tratat.
Boala afectează în principal adulții în vârstă. În fiecare an, între 10.000 și 20.000 de persoane din Statele Unite sunt diagnosticate cu MDS.
Ce au descoperit cercetătorii?
Cancerul de sânge, la fel ca producția sănătoasă de sânge, este condus de celule stem. În cazul MDS cu risc ridicat, celulele stem anormale, care au dobândit mutații genetice, nu reușesc să producă celulele sanguine normale necesare pentru transportul oxigenului, coagularea rănilor și combaterea infecțiilor. În schimb, acestea produc doar celule sanguine bolnave incapabile să îndeplinească aceste funcții.
Echipa a descoperit că celulele stem MDS depind în mare măsură de calea de reciclare a NAD, un sistem celular care menține nivelurile de NAD. O enzimă cheie din această cale, nicotinamidă fosforiboziltransferază (NAMPT), s-a dovedit a fi o țintă terapeutică promițătoare.
„Aceste celule au dezvoltat o nevoie mult mai mare de această resursă. Ele par să utilizeze NAD într-un ritm mult mai mare decât celulele normale, ceea ce creează o vulnerabilitate pe care o putem exploata cu noi tipuri de medicamente”, a adăugat Pietras.
Cercetătorii descriu această dependență ca fiind o „dependență energetică”. Spre deosebire de celulele stem sănătoase, celulele stem MDS nu pot trece ușor la căi alternative de energie. Blocarea NAMPT a redus nivelurile de NAD, declanșând o criză energetică care a slăbit selectiv celulele stem canceroase.
Ce urmează?
Folosind celule MDS derivate din pacienți și modele animale, cercetătorii au demonstrat că viza metabolismul NAD a redus celulele stem care conduc boala. Următorul pas este evaluarea medicamentelor care vizează NAMPT în studii clinice pentru pacienții cu MDS și cancere de sânge asociate.
„Scopul nostru este să identificăm abordări care să facă aceste boli complexe mai tratabile, găsind diferențele dintre celulele canceroase și cele normale”, a spus Pietras. „Dacă putem înțelege aceste diferențe, putem începe să dezvoltăm terapii mai precise și mai eficiente pentru pacienți.”
