Așteptările privind imprevizibilitatea ar putea contribui la tratamentul delirurilor schizofrenice
Un studiu recent a descoperit că îmbunătățirile în severitatea delirurilor la pacienții cu tulburări din spectrul schizofreniei, care se recuperează după un episod psihotic acut, au fost semnificativ asociate cu reducerea a așa-numitelor „volatility priors” – așteptările cuiva legate de imprevizibilitatea mediului înconjurător.
Rezultatele acestei cercetări, publicate în revista Biological Psychiatry: Cognitive Neuroscience and Neuroimaging, de către Elsevier, sugerează că aceste așteptări sunt modificabile, deschizând astfel o potențială direcție nouă pentru tratament.
Delirurile, cele mai frecvente simptome psihotice, sunt credințe puternic înrădăcinate care persistă în ciuda dovezilor contradictorii și pot provoca o suferință semnificativă și dizabilitate pentru milioane de oameni la nivel global. Conform DSM-5, acestea sunt „credințe bazate pe inferențe false”, iar cunoștințele despre modul în care apar aceste inferențe false sunt limitate.
Studiile anterioare sugerează că gândirea delirantă poate fi legată de modul în care oamenii experimentează volatilități în mediul lor. În tulburările din spectrul schizofreniei, așteptările legate de volatilitate sunt adesea anormal de ridicate, astfel încât pacienții se așteaptă ca lumea să fie imprevizibilă, haotică și instabilă, chiar și atunci când nu este așa. Pentru a face sens din aceasta, creierul generează deliruri, care pot fi devastatoare pentru pacienți și familiile acestora.
Aceste simptome contribuie la izolarea socială, suicid, încarcerare și dizabilitate funcțională. Opțiunile terapeutice actuale sunt variabile și, adesea, ineficiente. „Pacienții merită tratamente mai eficiente”, afirmă Julia M. Sheffield, Vanderbilt University Medical Center, Department of Psychiatry and Behavioral Sciences. „Am dorit să extindem cercetările anterioare și să întrebăm dacă aceste așteptări legate de volatilitate se schimbă odată cu severitatea delirurilor, sugerând un marker de stare (condiție temporară) care ar putea fi modificat prin tratament.”
În cadrul studiului, au fost recrutați 75 de adulți cu tulburări din spectrul schizofreniei, care se recuperau după un episod psihotic acut ce a inclus gândire delirantă, dintr-un spital de psihiatrie. Cercetătorii au evaluat așteptările legate de volatilitate și gândirea delirantă în șase momente diferite pe parcursul a șase luni. Datele au fost comparate cu un grup de control nonclinic format din 71 de indivizi.
Pentru a evalua așteptările legate de volatilitate, participanții au realizat o sarcină de învățare prin inversare probabilistică, care a fost analizată prin modelare computațională. La începutul studiului, participanții cu tulburări din spectrul schizofreniei prezentau așteptări legate de volatilitate semnificativ mai ridicate comparativ cu grupul de control.
Severitatea gândirii delirante, paranoia și așteptările legate de volatilitate au rămas crescute la finalul celor șase luni, fără a se normaliza complet. Este important de menționat că așteptările legate de volatilitate au fost asociate longitudinal cu gândirea delirantă și paranoia, dar nu cu depresia sau îngrijorarea. Rezultatele s-au menținut și după controlul pentru medicația antipsihotică și capacitatea cognitivă de bază.
Există și dovezi că asocierile mai puternice sunt cu delirurile de temă paranoidă/persecutorie, conform lucrărilor anterioare. Evaluarea longitudinală a unui proces cognitiv utilizând un model comportamental poate fi provocatoare din cauza efectelor de practică. Oamenii pot învăța sarcina și pot îmbunătăți comportamentul datorită expunerii repetate la sarcină, mai degrabă decât ca o schimbare fundamentală a stării cognitive.
Cu toate acestea, pacienții au continuat să prezinte așteptări legate de volatilitate crescute la șase luni, la a șasea expunere la sarcină. Aceasta a oferit o validare parțială că sarcina nu a fost pur și simplu supraînvățată, ci că sarcina și schema de modelare au fost sensibile la așteptările legate de volatilitate dincolo de efectele de practică.
Prin utilizarea oportunității unice de a recruta participanți cu tulburări din spectrul schizofreniei care prezentau deliruri în timpul unui episod psihiatric acut și de a-i urmări în timp, cercetătorii demonstrează că un marker computațional al actualizării credințelor – așteptările legate de volatilitate – este semnificativ ridicat la început, se reduce în timp și are o legătură longitudinală cu severitatea unor deliruri clinice bine caracterizate. Aceste date sugerează că așteptările legate de volatilitate sunt un marker cognitiv sensibil la stări ale gândirii delirante care pot evolua odată cu recuperarea, făcându-l un potențial candidat pentru dezvoltarea tratamentelor destinate îmbunătățirii delirurilor clinice.
Delirurile au fost tratate în mod tradițional cu medicamente antipsihotice care diminuează sistemele dopaminergice. Prin identificarea faptului că așteptările legate de volatilitate sunt ridicate la început și se reduc în timp în raport cu scăderea severității delirurilor, acest studiu oferă dovezi fundamentale că ajustarea așteptărilor cuiva legate de volatilitate sau imprevizibilitate este un potențial nou obiectiv de tratament. Dr. Sheffield conchide: „Aceste descoperiri reprezintă un pas interesant în înțelegerea mecanismelor delirurilor și pun baza pentru a conecta psihiatria computațională cu tratamentul clinic. Intervențiile psihologice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală pentru psihoză, pot integra aceste cunoștințe pentru a dezvolta tratamente inovatoare, promovând recuperarea dintr-un simptom debilitant și stresant al unei boli mintale grave.”
Editorul-șef al Biological Psychiatry: Cognitive Neuroscience and Neuroimaging, Cameron S. Carter, menționează că „această cercetare reprezintă prima dată când așteptările legate de volatilitate au fost evaluate longitudinal în tulburările psihotice în timpul recuperării. Prin urmărirea acestor schimbări timp de șase luni, cercetătorii oferă cea mai cuprinzătoare imagine de până acum despre modul în care acest mecanism cerebral subiacente influențează severitatea delirurilor.”
