Verificări necesare înainte de blefaroplastie, explicate de Mihaela Leventer
Blefaroplastia este asociată, de cele mai multe ori, cu dorința de a avea o privire mai odihnită și mai tânără. Însă, în unele situații, excesul de piele de la nivelul pleoapelor nu este doar o problemă estetică, ci poate face pleoapele să pară grele, poate determina pacientul să ridice constant sprâncenele pentru a vedea mai bine și poate chiar limita parțial câmpul vizual. Prof. Dr. Asoc. Mihaela Leventer ne-a explicat când poate fi recomandată blefaroplastia, ce trebuie evaluat înainte de operație și care sunt semnele care nu ar trebui ignorate.
CSID: Cum își dă seama un pacient că este momentul pentru blefaroplastie și nu este vorba doar despre o nemulțumire estetică?
Dr. Mihaela Leventer: Blefaroplastia nu este doar o intervenție de întinerire. Uneori, excesul de piele de la nivelul pleoapelor superioare poate deveni atât de proeminent încât pleoapa pare grea, sau pielea pleoapei superioare se revarsă peste gene, ochii obosesc mai repede, iar vederea spre lateral sau în partea de sus poate fi limitată. Pacientul poate observa că ridică frecvent sprâncenele sau își încrețește fruntea pentru a vedea mai bine. Alteori, pachetele de grăsime de sub piele se reliefează mult.
În alte situații, problema este în principal estetică: privirea pare obosită sau tristă, deși persoana se simte bine. Aspectul de ochi asiatic cu coada ochiului coborâtă poate fi o altă problemă, iar aceasta poate fi o indicație legitimă pentru intervenție, dacă îl deranjează pe pacient și există o soluție chirurgicală sigură și realistă.
CSID: Există o vârstă „ideală” pentru blefaroplastie sau indicația se stabilește în funcție de anatomia și nevoile fiecărui pacient?
Dr. Mihaela Leventer: Nu există o vârstă ideală. Indicația se stabilește în funcție de anatomia fiecărei persoane, de predispoziția genetică, de calitatea pielii și de modificările apărute în timp, dar și de asimetrii sau probleme medicale ale pleoapelor care apar la orice vârstă. Unele persoane au pleoape grele sau pungi sub ochi încă de la 30–40 de ani, uneori din motive ereditare. Dacă modificările sunt evidente și deranjante, 30-40 de ani nu reprezintă neapărat o vârstă prea mică pentru blefaroplastie. Important este să existe o indicație corectă, nu atingerea unei anumite vârste.
CSID: Care este diferența dintre o pleoapă îmbătrânită și una care creează deja o problemă funcțională?
Dr. Mihaela Leventer: O pleoapă îmbătrânită poate avea piele în exces, riduri, pierderea elasticității sau mici depozite de grăsime, fără să afecteze neapărat vederea. Problema devine funcțională atunci când excesul de piele sau poziția pleoapei interferează cu câmpul vizual. Pacientul poate simți nevoia să ridice permanent sprâncenele pentru a vedea mai bine sau poate avea dificultăți în special cu vederea în sus și lateral.
La consultație trebuie diferențiat simplul exces de piele de ptoza palpebrală, în care marginea pleoapei propriu-zise este coborâtă, deoarece acestea sunt probleme diferite și pot necesita tehnici chirurgicale diferite.
CSID: Există situații în care pacientul să confunde pleoapa căzută cu sprânceana coborâtă?
Dr. Mihaela Leventer: Da, și acest lucru se întâmplă destul de frecvent. O sprânceană care a coborât în timp împinge țesuturile în jos și poate crea impresia că există foarte multă piele în exces pe pleoapa superioară. De aceea, înainte de blefaroplastie trebuie evaluate împreună sprânceana, fruntea și pleoapa. Dacă problema principală este poziția sprâncenei, simpla îndepărtare a pielii de pe pleoapă poate să nu ofere rezultatul dorit și, în anumite situații, poate accentua coborârea sprâncenei.
CSID: Care sunt situațiile în care „pungile” de sub ochi sunt cauzate de grăsime și când sunt cauzate de laxitatea pielii sau de șanțul lacrimal?
Dr. Mihaela Leventer: Ceea ce pacientul numește „pungi” poate avea mai multe cauze. Uneori, compartimentele de grăsime din jurul ochiului devin mai proeminente și creează acele umflături caracteristice. Alteori predomină laxitatea pielii și a structurilor de susținere ale pleoapei. La unii pacienți problema principală este, de fapt, șanțul lacrimal, adică depresiunea dintre pleoapa inferioară și obraz, care prin jocul de lumini și umbre face punga să pară mai mare. Foarte frecvent există o combinație a acestor modificări. Din acest motiv, blefaroplastia modernă nu înseamnă automat „scoaterea pungilor de grăsime”. În anumite cazuri, grăsimea trebuie păstrată sau repoziționată pentru a obține o trecere mai naturală între pleoapă și obraz.
CSID: Care este diferența dintre blefaroplastia superioară și cea inferioară și când se recomandă împreună?
Dr. Mihaela Leventer: Blefaroplastia superioară corectează în principal excesul de piele al pleoapei de sus și, atunci când este necesar, anumite proeminențe de grăsime sau alte modificări asociate. Blefaroplastia inferioară este mai complexă și se adresează pungilor de sub ochi, excesului sau laxității pielii și, uneori, șanțului dintre pleoapă și obraz. În funcție de anatomie, intervenția se poate realiza prin piele sau prin interiorul pleoapei, fără cicatrice cutanată vizibilă cu ajutorul laserului CO2 chirurgical. Cele două intervenții pot fi efectuate în aceeași ședință atunci când atât pleoapele superioare, cât și cele inferioare necesită corecție și starea generală a pacientului permite acest lucru.
CSID: Cât de frecvent apar probleme precum ochiul uscat, dificultatea de a închide complet ochii sau modificarea poziției pleoapei dacă se întârzie intervenția?
Dr. Mihaela Leventer: Aceste probleme nu apar, în general, pentru simplul motiv că pacientul a amânat blefaroplastia. Ele țin mai degrabă de anatomia și starea ochilor înainte de operație, de modificările produse odată cu vârsta, de tipul și amploarea intervenției. Ochiul uscat preexistent trebuie identificat înainte de operație. De asemenea, medicul verifică dacă pleoapele se închid corect și dacă pleoapa inferioară are suficientă susținere. După operație poate exista temporar senzația de ochi uscat, lăcrimare sau o ușoară dificultate de închidere completă a pleoapelor din cauza edemului. Complicațiile persistente sunt mult mai rare, iar evaluarea preoperatorie și o tehnică chirurgicală conservatoare sunt importante pentru reducerea riscului.
CSID: Există pacienți pentru care blefaroplastia nu este recomandată? Ce boli sau tratamente medicamentoase pot schimba indicația sau riscul operator?
Dr. Mihaela Leventer: Nu orice pacient care dorește blefaroplastie este automat un candidat bun pentru intervenție. Trebuie evaluate bolile oculare, ochiul uscat important,
