Teste simple de fitness au relevat care vârstnici au cel mai mic risc de deces
Teste simple de echilibru, mobilitate, forță și fitness aerobic au scos la iveală diferențe semnificative în ceea ce privește supraviețuirea în rândul a peste 13.000 de adulți în vârstă.
Un studiu recent publicat în JAMA Network Open a evaluat legătura dintre fitnessul fizic măsurat obiectiv și mortalitatea din toate cauzele la adulții cu vârsta de 65 de ani sau mai mult.
Activitatea fizică joacă un rol esențial în îmbătrânirea sănătoasă, susținând funcția fiziologică, prevenind bolile cronice și păstrând independența. Aceasta este asociată cu riscuri reduse de boli cardiovasculare, declin funcțional și mortalitate prematură. Cu toate acestea, stratificarea riscurilor clinice la persoanele în vârstă este insuficientă. Modelele existente se bazează pe comorbiditate și indicatori de boală, având o valoare limitată pentru cei aflați în stadii incipiente de declin.
Majoritatea studiilor epidemiologice se bazează pe auto-raportarea activității fizice, care este predispusă la erori de memorie și măsurare, în special la persoanele în vârstă cu multiple comorbidități sau afectare cognitivă. Deși cercetările recente iau în considerare multiple tipuri de activitate, aceste profile complexe pot fi dificile de tradus în evaluarea clinică de rutină, care necesită metrici de risc simple, obiective și reproducibile.
Evaluările obiective ale fitnessului fizic, cum ar fi măsurile fitness-ului cardiorespirator, forța, echilibrul și mobilitatea, oferă o perspectivă funcțională prin cuantificarea rezervei fiziologice. Aceste metrici bazate pe performanță au fost asociate cu mortalitatea și rezultate adverse, parțial independent de activitatea fizică raportată de sine; totuși, dovezile sunt limitate cu privire la aplicabilitatea lor în multiple domenii de fitness, sexe și populații non-occidentale.
Puține studii au evaluat simultan multiple domenii de fitness și indici compuși, iar relațiile acționabile de doză-răspuns rămân nedefinite. Abordarea acestor lacune în cercetare este esențială pentru dezvoltarea modelelor de risc bazate pe funcție și integrarea evaluărilor obiective ale fitnessului ca un complement la evaluările geriatrice existente în practica medicinei geriatrice și interne.
Studiul actual a obținut date relevante din NPFSD și NHIRD din Taiwan, care au fost legate prin criptare sigură și potrivire deterministă.
NPFSD, înființat în 2013, recrutează anual participanți de la 46 de stații din 22 de orașe și județe pentru a dezvolta standarde naționale de fitness folosind eșantionare convenabilă bazată pe cote, cu ținte specifice de vârstă și sex proporționale cu distribuția populației naționale. NHIRD oferă date de sănătate acoperind mai mult de 99% din populație, inclusiv vizite medicale, diagnostice, medicamente, proceduri și registrul de decese. Istoricul medical a fost recuperat din perioada 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2022.
Participanții cu vârsta de 65 de ani sau mai mult au fost recrutați, cu date antropometrice, sociodemografice, de stil de viață și auto-raportate despre sănătate colectate prin NPFSD. După excluderea participanților pentru lipsa legăturii cu NHIRD, date lipsă de fitness, vârstă peste 90 de ani, condiții care ar limita performanța fitnessului sau un certificat de boală catastrofală, au rămas 13.423 de participanți.
Au fost măsurate patru domenii de fitness: fitness cardiorespirator, fitness muscular, flexibilitate și echilibru și agilitate. Fitnessul cardiorespirator a fost măsurat prin testul de urcare pe loc timp de două minute, cu înălțimea genunchiului individualizată. Fitnessul muscular a inclus curlingul brațului timp de 30 de secunde utilizând greutăți standard și testul de ridicare de pe scaun. Flexibilitatea a fost măsurată prin teste de atins spatele și de a sta pe scaun și a atinge picioarele. Evaluările de echilibru și agilitate au fost efectuate prin testul de echilibru pe un picior și testul de urcare și mergere pe distanța de opt picioare.
Rezultatul principal a fost mortalitatea din toate cauzele până în decembrie 2022, determinată din registrul de decese NHIRD. Fiecare evaluare de fitness a fost grupată în quintile specifice sexului (Q1 = cel mai scăzut, Q5 = cel mai ridicat). Cercetătorii au comparat mortalitatea între nivelurile de fitness și apoi au ajustat analizele pentru factori demografici, de stil de viață, socioeconomici, geografici și de sănătate.
Studiul a urmărit 13.423 de adulți în vârstă (62,5% femei, vârsta mediană de 72 de ani) timp de 7 ani. Doar o treime erau activi fizic, iar problemele de sănătate comune includeau hipertensiune (50%), hiperlipidemie (30%), diabet (25%), boală coronariană (15%) și boală cronică de rinichi (10%).
Pe parcursul urmăririi, cei care au decedat erau, de obicei, mai în vârstă, de sex masculin, inactivi fizic, dezavantajați socio-economic, mai predispuși să locuiască singuri sau în zone mai puțin urbanizate și aveau mai multe comorbidități decât supraviețuitorii. Supraviețuitorii au performat constant mai bine decât non-supraviețuitorii în toate evaluările de fitness fizic, inclusiv măsurile de echilibru, agilitate, forță a membrelor inferioare și fitness cardiorespirator.
Bărbații au obținut, în general, scoruri mai mari decât femeile în fitnessul cardiorespirator, forța membrelor inferioare și echilibrul/agilitatea; femeile au demonstrat o flexibilitate mai mare.
Riscul de mortalitate a crescut progresiv de la cel mai ridicat la cel mai scăzut quintil de fitness în toate testele. Indicele de fitness compus a arătat cea mai pronunțată separare, persoanele din quintilul de vârf având un risc ajustat de deces cu 61% mai mic decât cele din quintilul de bază. Evaluările de echilibru și agilitate au arătat cele mai puternice asocieri individuale, urmate de forța membrelor inferioare și fitnessul cardiorespirator, în timp ce forța membrelor superioare și flexibilitatea au fost asociate mai slab cu mortalitatea.
Analizele specifice sexului au relevat că, pentru bărbați, echilibrul și agilitatea au avut cele mai puternice asocieri cu supraviețuirea, urmate de fitnessul cardiorespirator. Pentru femei, forța membrelor inferioare, echilibrul și agilitatea au fost la fel de importante, fitnessul cardiorespirator fiind de asemenea asociat cu mortalitate mai scăzută. Aceste modele au fost robuste în analizele de sensibilitate.
Analizele de doză-răspuns au arătat asocieri nonliniare pentru unele măsuri de fitness, riscul de mortalitate scăzând brusc la niveluri de performanță mai slabe înainte de a se stabiliza la niveluri mai ridicate. În general, indicele de fitness compus a arătat că o mare parte din diferența de mortalitate a fost concentrată între grupul cu cea mai slabă performanță și cei cu un fitness general mai bun.
Aceste constatări
