Experții cer metode mai sigure de slăbire din cauza utilizării GLP-1
Cazurile de cetoză și cetoacidoză din Japonia subliniază necesitatea unei analize mai atente asupra interacțiunilor dintre medicamentele GLP-1, dietele restrictive și lipsa supravegherii medicale în timpul încercărilor de slăbire.
Un editorial recent publicat în jurnalul Diabetology International a abordat utilizarea inadecvată a medicamentelor bazate pe peptidele glucagon-like 1 (GLP-1) din perspective clinice și de reglementare. Agoniștii receptorilor GLP-1 și agoniștii duali GIP/GLP-1 au revoluționat terapia obezității, având capacitatea de a induce o pierdere semnificativă în greutate și de a ameliora diverse complicații asociate, cum ar fi dislipidemia, hipertensiunea și diabetul de tip 2 (T2D). Cu toate acestea, există îngrijorări tot mai mari cu privire la utilizarea lor inadecvată, inclusiv în scopuri cosmetice și obținerea acestora prin canale neoficiale sau prescripții online.
Raportele din mass-media japoneză indică revânzarea ilegală a tirzepatidei, prescrisă pentru T2D în cadrul asigurării, către persoane care doresc să slăbească în scop cosmetic, ceea ce a atras atenția autorităților de reglementare. De asemenea, există un număr tot mai mare de raportări privind consecințe severe asupra sănătății legate de aceste practici. În editorial, autorii au revizuit conceptul de utilizare inadecvată a medicamentelor bazate pe GLP-1 din perspective clinice și de reglementare.
Utilizarea inadecvată a medicamentelor GLP-1 ar trebui să fie analizată din două perspective complementare: oportunitatea medicală și oportunitatea de reglementare. Oportunitatea medicală se referă la echilibrul dintre beneficii și riscurile potențiale ale tratamentului, în timp ce oportunitatea de reglementare reflectă conformitatea prescripției și utilizării medicamentelor cu cerințele de reglementare, politicile de rambursare și legile aplicabile.
În Japonia, Wegovy și Zepbound sunt rambursate conform unor linii directoare guvernamentale care restricționează tratamentul la instituții specializate și impun o intervenție structurală de șase luni înainte de a începe terapia medicamentoasă. Mounjaro, prescris pentru T2D, nu se supune acelorași cerințe, în ciuda faptului că conține aceeași moleculă ca Zepbound, o distincție care, potrivit autorilor, ar putea explica parțial încercările de obținere a acestuia prin canale inadecvate sau ilegale.
Agoniștii GLP-1 induc pierdere în greutate în principal prin suprimarea apetitului, indiferent dacă sunt prescriși în cadrul indicațiilor aprobate sau nu. Oportunitatea medicală implică două considerații distincte: riscurile cauzate de medicament în sine și riscurile asociate procesului de slăbire. Aceste categorii de risc sunt adesea considerate împreună, dar reprezintă aspecte distincte ale îngrijirii obezității care ar trebui abordate separat.
Terapia bazată pe GLP-1 este cunoscută pentru inducerea efectelor adverse (AE), în special simptome gastrointestinale, cum ar fi diareea, greața și constipația. Totuși, consecințele severe asupra sănătății legate de utilizarea inadecvată depășesc efectele adverse cunoscute. De exemplu, rapoartele recente din Japonia descriu cazuri de cetoză sau cetoacidoză la trei persoane spitalizate după utilizarea inadecvată a tirzepatidei.
Toți cei trei subiecți erau femei tinere, cu vârste de 21 sau 23 de ani, fără T2D, iar două dintre ele erau non-obezitate. Cetoacidoza a apărut la cea mai mică dozare în două cazuri și în urma creșterii dozei în cel de-al treilea. Singurul subiect obez, care urma o dietă cu restricție de carbohidrați, a devenit non-obez în momentul în care s-a dezvoltat cetoacidoza. În niciunul dintre cazuri nu a fost documentată o supraveghere medicală adecvată, inclusiv consilierea nutrițională.
Autorii sugerează că restricția dietetică inadecvată ar fi putut contribui la cetoacidoză, alături de efectele farmacologice ale tirzepatidei. Mai mult, multe dintre complicațiile metabolice legate de utilizarea inadecvată a tirzepatidei pot reflecta mai larg practici nesigure pentru reducerea greutății, mai degrabă decât toxicitatea intrinsecă a medicamentului, deși toxicitatea intrinsecă a medicamentului rămâne o preocupare importantă.
Pierderea în greutate prin consumul restricționat de alimente comportă riscuri biologice semnificative, necesitând o gestionare nutrițională atentă. O pierdere adecvată în greutate implică utilizarea corectă a medicamentelor, obiective realiste de pierdere în greutate, nutriție adecvată și evitarea subnutriției și a pierderii excesive în greutate. Aceste principii, fundamentale pentru tratamentul obezității, sunt adesea neglijate în utilizarea cosmetică inadecvată a medicamentelor antiobezitate și în cadrul prescripțiilor corecte ale agenților bazate pe GLP-1.
Este important de menționat că subponderabilitatea este, în sine, o afecțiune clinic semnificativă și poate conduce la rezultate adverse asupra sănătății. Sindromul de subponderabilitate/undernutriție feminină (FUS) este un cadru conceptual recent propus pentru a înțelege consecințele psihologice și fizice clinic semnificative ale subnutriției și subponderabilității. Acesta ilustrează că pierderea în greutate ar trebui să fie evaluată și în funcție de consecințele sale clinice și nutriționale, nu doar prin magnitudinea sa.
În concluzie, în timp ce îndrumările profesionale și de reglementare actuale subliniază evitarea utilizării inadecvate și a prescripției off-label a medicamentelor bazate pe GLP-1, aceste mesaje singure sunt puțin probabil să reducă utilizarea inadecvată. Prin urmare, conceptul de reducere adecvată a greutății ar trebui să primească o atenție mai mare, în loc să se descurajeze pur și simplu utilizarea off-label, iar regimurile de slăbire ar trebui să fie susținute prin nutriție adecvată, monitorizare atentă și supraveghere medicală. Autorii afirmă că utilizarea inadecvată a medicamentelor bazate pe GLP-1 ar trebui interpretată mai larg decât prescripția off-label sau neconformitatea cu reglementările. Aceștia sugerează că discuția despre tratamentele bazate pe GLP-1 ar trebui să se mute de la utilizarea corectă a medicamentului către reducerea adecvată a greutății, fie că este vorba de scopuri cosmetice sau de afecțiuni de sănătate, iar succesul ar trebui evaluat în funcție de cât de corect și în siguranță este realizat.
