Un simplu scan poate prezice riscurile în chirurgia cardiacă
Un studiu condus de Calvary Adelaide Hospital, în colaborare cu Universitatea din Adelaide, evaluează un scan simplu, noninvaziv, care ar putea prezice riscurile pacienților care suferă intervenții chirurgicale cardiace.
Aproape unul din patru pacienți care se supun unei operații cardiace dezvoltă complicații serioase la nivel pulmonar. Cercetarea recentă analizează dacă o ecografie rapidă a coapsei poate semnala semne timpurii ale declinului postoperator în cazul pacienților cardiaci.
Studiul, finanțat cu 60.000 de dolari prin Health Translation SA, din fondul Medical Research Future Fund Catalyst Grant Scheme, își propune să evalueze dacă măsurarea mușchiului rectus femoris – un mușchi major al coapsei – poate prezice complicațiile după o intervenție chirurgicală majoră pe cord.
Dacă se dovedește a fi un succes, acest demers ar putea oferi prima metodă obiectiv verificată pentru a identifica pacienții cardiaci cu risc crescut de complicații pulmonare.
În prezent, între 10-25% dintre pacienții cardiaci postoperatori dezvoltă complicații pulmonare, ceea ce duce la o decondiționare rapidă, mobilizare întârziată și șederi mai lungi în spital, afectând astfel rezultatele sănătății acestora.
Dr. Rosa Virgara a afirmat că studiul caută o modalitate simplă și practică de a prezice mai bine riscurile de recuperare după chirurgia cardiacă. „Această cercetare testează dacă un scan rapid și ieftin efectuat la pat poate identifica pacienții cardiaci care sunt cei mai expuși riscurilor de complicații, înainte ca acestea să devină critice”, a spus Dr. Virgara.
„Dacă putem detecta semne timpurii de declin, clinicienii pot interveni mai repede, prevenind astfel complicațiile grave și îmbunătățind recuperarea.”
Monitorizarea în timp real a pierderii musculare ar putea oferi o modalitate obiectivă de a urmări deteriorarea pacienților, inclusiv semne timpurii de pneumonie sau complicații pulmonare, contribuind la reducerea duratei spitalizării.
Există motive întemeiate să credem că acest biomarker prognostic va fi valid, având în vedere studiile recente care au legat dimensiunea mușchilor de complicațiile pulmonare și rezultatele recuperării la pacienții cu COVID-19.
Proiectul se concentrează, de asemenea, pe populațiile rurale și izolate, unde există bariere unice în acces și continuitatea îngrijirii.
Pacienții din zonele regionale se confruntă adesea cu timpuri mai lungi de călătorie și opțiuni limitate de urmărire, ceea ce le poate crește riscul după intervenție. O unealtă simplă, utilizată la pat, ar putea ajuta la depășirea acestei lacune, permițând o detectare timpurie și o monitorizare mai constantă, indiferent de locul în care locuiesc pacienții.
Intervenția va fi pilotată timp de 12 luni în Australia de Sud, testând performanța acestei abordări în condiții reale. Contribuțiile din partea consumatorilor și a populațiilor rurale vor influența desfășurarea proiectului, asigurându-se că modelul este practic, centrat pe pacient și scalabil în diverse medii de îngrijire medicală.
