Osimertinib îmbunătățește supraviețuirea pe termen lung în NSCLC cu mutații EGFR
O actualizare exploratorie la opt ani din cadrul studiului clinic de fază III ADAURA a arătat că osimertinib continuă să ofere un beneficiu pe termen lung în ceea ce privește supraviețuirea generală pentru pacienții cu cancer pulmonar non-mic celular (NSCLC) stadiul IB-IIIA, cu mutații EGFR, care au fost complet operați.
Rezultatele au fost prezentate la Conferința Mondială a Asociației Internaționale pentru Studiul Cancerului Pulmonar (IASLC) din 2026.
Studiul a fost publicat și în aceeași zi în Journal of Thoracic Oncology, publicația oficială a IASLC.
În cazul pacienților cu boală stadiul II-IIIA, rata de supraviețuire generală pe parcursul a opt ani a fost de 74% pentru cei tratați cu osimertinib, comparativ cu 58% pentru cei care au primit placebo, ceea ce reprezintă o diferență de 16 puncte procentuale. Raportul de risc pentru supraviețuirea generală a fost de 0,53 (95% CI, 0,38-0,75).
În întreaga populație de stadiu IB-IIIA, rata de supraviețuire generală pe opt ani a fost de 79% pentru cei care au primit osimertinib, față de 64% pentru placebo, cu o diferență de 15 puncte procentuale. Raportul de risc pentru supraviețuirea generală a fost de 0,52 (95% CI, 0,39-0,71), iar beneficiul a fost observat în toate subgrupurile predefinite.
ADAURA este un studiu global de fază III, dublu-orb, randomizat, care a inclus 682 de pacienți cu NSCLC stadiul IB-IIIA, cu mutații EGFR și care au fost complet operați. Pacienții au fost randomizați pentru a primi 80 mg de osimertinib o dată pe zi sau placebo timp de până la trei ani; chimioterapia adjuvantă a fost permisă. Toți pacienții au avut ocazia să finalizeze tratamentul de studiu timp de trei ani înainte de această analiză pe termen lung.
Analiza actualizată extinde constatările anterioare ale ADAURA, care au demonstrat un beneficiu semnificativ din punct de vedere statistic în ceea ce privește supraviețuirea fără boală și supraviețuirea generală cu osimertinib adjuvant. Trei ani de tratament adjuvant cu osimertinib reprezintă standardul de îngrijire în această situație.
Aceste descoperiri pe termen lung caracterizează și mai bine beneficiul stabilit al supraviețuirii prin utilizarea osimertinibului adjuvant pentru pacienții cu NSCLC stadiul IB-IIIA, cu sau fără chimioterapie adjuvantă.
„Acesta este primul studiu care stabilește noul paradigm conform căruia administrarea celor mai bune medicamente țintite pacienților cu boală în stadii incipiente poate întârzia progresia și îmbunătăți supraviețuirea. Am realizat progrese semnificative în cei 30 de ani de când inhibitorii EGFR au fost introduși în practica clinică și aceasta reprezintă o veste excelentă pentru pacienții noștri”, a declarat Roy Herbst.
